Archive for decembrie 2010

Sfantul Iustin Popovici si ofiterul

Din viaţa Cuviosului Părinte Iustin Popovici petrecută în vremea Iugoslaviei comuniste, relatată în cartea “Cuviosul Iustin Popovici. Viaţa şi minunile”:

Odată părintele călătorea cu trenul, împreună cu câteva maici din mânăstirea sa. La o staţie a urcat un ofiţer cu nişte soldaţi şi le-a poruncit:
– Coborâţi din vagon, aici este rezervat pentru soldaţi!
– Nu coborâm. Şi noi suntem armată, şi noi am luptat, a răspuns părintele.
– Dar, tovarăşe… – a ameninţat ofiţerul
– Eu nu sunt tovarăşul tău, nu s-a lăsat părintele.
– Ce-ai spus?
– Ce-ai auzit.

Ofiţerul însă nu voia să se arate violent de faţă cu călugăriţele. Până la urmă s-a aşezat şi au început să discute. Părintele Iustin îi spunea:
– Sârbii ortodocşi sunt adevăraţii sârbi.
– Nu, tovarăşe, eu sunt sârb, dar nu sunt ortodox, a replicat ofiţerul Citește în continuare

Reclame

Nestemate duhovnicesti vol1 (disponibila pe www.edituracristimpuri.ro)

Pe când Părinţii din Sfântul Munte coborau şi cumpărau câte ceva sau primeau binecuvântări de la alte mănăstiri – posmag sau legume -, cobora şi Bătrânul Efrem, noaptea în ascuns, şi îşi umplea traista cu cutii de conserve goale de prin gropi. Iar ziua urca şi el cu sacul încărcat în sihăstria lui, dând astfel celorlalţi impresia că duce alimente. Când ajungea la peşteră, punea cutiile de conserve înaintea uşii peşterii sale, ca vizitatorii să le vadă şi să-şi facă impresia că este mâncăcios, tocmai el care ţinea posturi lungi. Iar din multa nevoinţă şi din multa umezeală ce avea peştera, mai târziu a dat în tuberculoză. De aceea a fost nevoit ca singur să-şi zidească puţin mai departe de peşteră, într-un loc însorit, o colibă mică de piatră care abia îl încăpea. Acolo şi-a continuat acelaşi tipic: căra în ascuns cutii de conserve goale de prin gropi şi le lăsa înaintea uşii sale Citește în continuare

Minuni ale Sfantului Nicolae in zilele noastre

CASA NEÎNCUIATĂ

O femeie s-a dus în pelerinaj la o mănăstire şi abia la sfârşitul zilei şi-a amintit că lăsase uşa casei descuiată. Casa era la capătul oraşului Kirov şi, în afară de ea, nu mai locuia nimeni acolo. Ce să facă? Toţi o sfătuiau să se întoarcă. Însă ea le-a spus:

– Nu, nu mă voi întoarce, facă-se voia Domnului.

Şi, rugându-se Sfântului Nicolae, şi-a continuat drumul. Peste o săptămână, s-a întors acasă. Uşa era larg deschisă. A înţeles că înăuntru era cineva. S-a oprit speriată în prag. Intrând în casă, a venit înaintea ei un bărbat tânăr, care s-a aruncat la picioarele ei.

–  Lasă-mă să plec, striga el, în numele lui Dumnezeu, lasă-mă să plec! Îţi întorc tot ce-am luat, numai lasă-mă să plec!

–  Uşa este deschisă, pleacă!

–  Nu pot! Bătrânul nu mă lasă.

–  Care bătrân?

–  Unul… aşa mic de statură. Eu am intrat în casa ta, am golit frigiderul, am mai luat câte ceva, uite, nici nu le-am atins şi am dat să ies, dar în uşă stătea el. Nu scotea un cuvânt. Mi s-a făcut frică! Am încercat să ies noaptea – el tot acolo stătea. Dacă vrei, poţi să mă duci la miliţie!

–  Ia uite ce-ţi mai trece prin cap! Pleacă! Nu ai dat foc casei şi îţi mulţumesc pentru asta!

–  Mi-e frică de bătrân.

Femeia s-a rugat Sfântului Nicolae şi apoi l-a slobozit pe hoţ. Dacă femeia l-a iertat, l-a iertat şi Sfântul Nicolae.

O credincioasă din oraşul Suzdal, Rusia

Minunea din Valea Screzii: 328 de copii in grija lui Dumnezeu

http://stirileprotv.ro/stiri/1-decembrie/1-decembrie-povestea-parintelui-tanase-tata-pentru-328-de-copii.html

De mai bine de 20 de ani are grija de copii abandonati, de copii fara parinti, de tinerii alungati din caminele de copii. Acolo, la Valea Polopului si Valea Screzii, parintele Nicolae Tanase a pus bazele unei alte Romanii. Mai buna, mai curata, lipsita de egoism. Cu Asociatia ProVita, parintele Tanase duce o lupta pentru viata.

Acum 13 ani, la ProTv parintele Nicolae Tanase vorbea despre un proiect greu de crezut si atunci dar si acum. Un sat al copiilor fara parinti.

Acum valea s-a umplut si de case si de copii. Copii abandonati prin spitale, copii fara parinti, copii ai strazii, copii lasati aici de mame imediat dupa nastere. Pe toti, preotul Tanase i-a adunat in tabara dintre dealuri. Povestea a inceput in 1990 Citește în continuare

Cinci zile de dezlegare la peşte (3 dec – 7 dec)

Nu am iubit istoria într-atât încât să pot afirma cu tărie că acesta este un fapt fără precedent în istoria creştinismului de la noi. Cinci zile de dezlegare la peşte mi se pare exagerat, nu neaparat prin prisma faptului că omul este în pericol să se ghiftuiască (ceea ce numai post nu se cheamă), ci prin prisma posibilităţii de a se crea un precedent. Logica după care înaintestătorii noştri au pus aceste dezlegări în calendarul creştin ortodox este legată de sărbătorirea sfinţilor români. Se poate uşor conchide că şi pe viitor de sfinţii români vom avea peşte pe masă. Logic se vor adăuga alţi sfinţi, după ce alţi români cu viaţă cuvioasă vor fi canonizaţi. Scenariul e simplu! De exemplu doar prin canonizarea Părinţilor Cleopa şi Arsenie Boca Citește în continuare

Parintele Cleopa 12 ani de la trecerea la Domnul (marturia mea)

 In ziua de 3 decembrie 2005 am participat la parastasul de şapte ani al parintelui..Vremea a fost câinoasă acolo în ,,sihăstria” Sihăstriei..Însă pe tot parcursul slujbei de pomenire soarele a mângâiat pelerinii şi dealurile din împrejurimi, atmosfera fiind paradisiacă de-a dreptul…Micul pelerinaj al vizitatorilor mănăstirii din curtea Sihăstriei şi până în cimitirul unde se află înmormântat Părintele Cleopa a fost în acea zi cel mai îndrăgit ritual. Nu ştiu ce au simţit alţii rugându-se acolo în apropierea mormântului. Eu am simţit o căldură aparte, ,,un soare” care mă încălzea cu raze dumnezeieşti şi prezenţa vie şi cât se poate de reală a părintelui cu care chiar se putea comunica. Am avut de asemenea bucuria să dorm în chilia părintelui Cleopa direct pe duşumea, învelit doar cu o haină. Somnul de trei patru ore acolo mi s-a părut mai odihnitor decât zece ore de somn în propriul pat.

Cleopa Ilie (n. 10 aprilie 1912, comuna Suliţa, judeţul Botoșani – d. 2 decembrie 1998, Mănăstirea Sihăstria) a fost arhimandrit și stareţ la Mănăstirea Sihăstria, fiind un renumit trăitor al credinţei ortodoxe.

Părintele Cleopa (pe numele de mirean, Constantin) s-a născut într-o familie de ţărani, fiind al cincilea copil din cei zece ai familiei Alexandru Ilie. Urmează cursurile școlii primare din satul natal, făcând apoi trei ani de ucenicie duhovnicească la schimonahul Paisie Olaru, pustnic în Schitul Cozancea Citește în continuare

POVESTEA PRIMULUI COLIND (disponibila acum pe www.edituracristimpuri.ro)


,,Povestea primului colind” este o combinaţie impresionantă de reacţii, atitudini şi întâmplări din vremurile noastre destul de neprielnice credinţei şi Ortodoxiei, cu alte vremuri în care oamenii îşi doreau mai degrabă moartea decât să renunţe la credinţa străbună şi la tradiţie. Veţi regăsi o originală şi minunată poveste de iarnă care evocă timpul în care creştinii ortodocşi din Ardeal erau prigoniţi. Dumnezeu în marea Sa bunătate aşterne pacea peste oameni, astfel că toţi se vor bucura în linişte de frumuseţea neasemuită a Crăciunului, a sărbătorii Naşterii Domnului. Cartea se adresează întregii familii. Puteţi comanda cartea pe http://www.edituracristimpuri.ro.
Un alt punct forte al acestei cărţi este CD ul, alcătuit cu ajutorul a doi artişti pop – Paula Seling si Andra – dar şi cu corale din România cu multe premii la festivaluri naţionale şi internaţionale. Pe piaţa publicistică ortodoxă acesta este un produs unicat.

1. Paula Seling – Din an în an Citește în continuare