Archive for decembrie 2010

Mesaje de Craciun (haioase)

felicitare craciun

O simplă recomandare! Nu daţi copy – paste mesajelor de Craciun…Cei dragi vouă aşteaptă de principiu ceva spus din suflet, nu poezii stupide. Mesajele acestea copiate de pe internet dau impresia că habar nu aveţi că există flori adevărate şi iubiţi ,,la maximum” florile artificiale. Mai jos sunt cele mai populare mesaje de Crăciun, care, normal aş spune, conţin greşeli impardonabile de gramatică şi logică.

Să vă fie masa încarcată cu bunătăţuri

Adică, cozonaci, sarmale, dulceăţuri…

 Îngerii coboară pe pământ pentru a vestii naşterea

Vestiiii, iupiiiiiiiiiiiii!

 Cu ocazia sarbatorilor de iarnă , acum cand gerul iernii iti îngheaţă trupul…

Şi când soarele te însoreşte….

Acuma de craciun, fii mai bun, chiar si cu persoanele care nu prea te agreeaza

Acumaşa şi acilişea este momentul…să ne agreem…

 Pe la colturi uni spun, ca exista Mos Craciun ca iai scris si o sa vina…

Cand o veni…să ţină-n-tr-o mână/Şi o carte de limba română…

 Fie ca sfintele craciunului Citește în continuare

Reclame

Obiceiuri in Ajunul Craciunului

Tradiţional, în ziua de “Ajun” se mănâncă abia seara şi anume: grâu fiert îndulcit cu miere, poame, covrig sau turte de făina, caci cu seminţe a ajunat Daniil proorocul şi cei trei tineri din Babilon, care au închipuit – mai inainte – Naşterea lui Hristos.

La Crăciun, in orice zi ar cadea, mâncăm de dulce, fiindcă este zi de mare, mare bucurie – Naşterea Mâmtuitorului nostru.

 Gospodinele se ocupă de făcutul colacilor, care tot conform unei tradiţii populare trebuie să amintească de înfăşurarea unei mâini cu degetele întinse aparţinând Crăciunesei, care a ajutat-o pe Maica Precista la naşterea pruncului şi căreia i-au fost spintecate mâinile. Colacii aceştia sunt pregătiţi pentru colindătorii care vor veni. Covrigii vor fi daţi colindătorilor mărunţi, colăceii vor fi ai colindătorilor mai numeroşi, iar colacii vor fi ai flăcăilor şi ai colindătorilor neamuri. Se vor mai pregăti turtele, care se mai numesc şi „scutecele” sau „pelincile” – „pelincuţele Domnului”, realizându-se o paralelă cu cele care au fost de trebuinţă la naşterea Citește în continuare

Cartea intra in viata unui copil inca de cand este in burtica mamei

Un interviu Smartowoman cu MONICA POPESCU, autoare de carti pentru copii

Demult, tare de demult, parintii le citeau celor mici povesti. Astazi oamenii mari au lasat cartile deoparte si le-au pus celor mici telecomanda in mana. Mai cumparam carti de basme? De ce nu le mai spunem copiilor nostri povesti? Autoarea de povesti Monica Popescu a discutat cu cititorii Smartwoman pe aceasta tema

 Fragmente din interviu:

 – “Cartea poate sa intre in viata unui copil inca de cand e in burtica mamei […] Daca ii citesti o poezie preferata, o poveste scurta si cu pasaje ritmate, in primul rand starea ta ca mama devine foarte benefica sarcinii, iar copilul va auzi vocea ca pe o muzica. Pe langa faptul ca le punem copiilor muzica adecvata chiar din burtica, din punctul meu de vedere ar fi foarte interesant sa ii punem in contact cu poezia, cu povestile inca din stadiul acesta.”

– “Unui copil, oricat ar fi el de mic, daca ii dai o carte colorata, daca mai e si cu texturi speciale, din plastic, lucioasa, sau chiar din material textil, il ajuti sa intre in contact cu lumea reala, sa descopere primele senzatii. Si daca toata povestea asta e insotita de vocea mamei, pe care o adora inca din viata intrauterina, atunci isi va face intrarea in lume mult mai Citește în continuare

Pr. Arsenie Papacioc: Orice varsta ai avea, tine aripile intinse

I se spune „Pustnicul de la marginea marii” si este unul din cei mai mari duhovnici ai credinciosilor ortodocsi, un parinte-calugar iubit, asediat de multimi de oameni care asteapta sa-l vada si sa-i asculte povetele. Cand am avut norocul si bucuria sa ma primeasca, sedea pe un scaun in cerdacul chiliei sale din interiorul Manastirii „Sf. Maria” din Techirghiol, privind lumea adunata in jurul bisericii, la vecernie. E greu sa-i dai 92 de ani. Are privirea senina si agera, iar barba alba ii atarna pana la brau. Imi arata o fotogr afie din tinerete, care lasa mai degraba sa se inteleaga ca timpul n-a prea lasat urme, desi viata duhovnicului de la Manastirea din Techirghiol n-a fost deloc usoara. Parintele sta intr-o camera mica, modesta, cu masa incarcata de carti si de scrisori de la credinciosi, care ii cer indrumari duhovnicesti.

 – „Daca tineretea ar sti, daca batranetea ar putea” – iata o maxima pe care ati invocat-o adesea in cartea dvs. intitulata „Duhovnici romani, in dialog cu tinerii”. Ce ati fi vrut sa stie tineretea dvs. dar n-a stiut? Ce ati face acum, la batranete, si nu puteti?

 – (Rade!) Nu exista batranete. Exista numai tinerete, numai forta, numai zbor. Astia sunt ani pe care i-a facut Dumnezeu asa, dupa socotelile lui. Dar, oricare ar fi varsta, nu este nici un motiv sa nu tii aripile intinse. O tinerete, daca nu-i structurata si cu ceva batranete, e in primejdie. Si daca exista o nuanta de batranet e la tinerete, va exista si tinerete la batranete.

 – Tineretea dvs. din anii interbelici nu e aceeasi cu cea de acum. Ce ar trebui sa stie, cum ar trebui sa fie tineretea acestui inceput de mileniu? In chilia dvs. patrund, adesea, si tineri. Ce sfat de viata le dati?

 – Trebuie sa stie cine i-a facut, de ce i-a facut si care este finalitatea vietii. Sa mearga pe drumul care duce spre a te cunoaste pe tine insuti. Asta e o obligatie sine qua non a noastra, a tuturor. Sa ne intrebam de ce suntem facuti, care e scopul, ce-i cu moartea, cu raiul, cu iadul. Sunt ele o realitate sau simple povesti? Tinerii trebuie sa stie ca orice gand ar avea, la orisice varsta, daca e in relatie cu vesnicia, ei se afla pe drumul cel bun. Sa fie „simtiti”, sa nu traiasca cu atata indiferenta si ignoranta cu privire la creatie.

 – Parinte, de ce credeti ca sunteti asa de iubit si de cautat de cei tineri, care va considera duhovnicul lor?

 – Trebuie sa stii sa vorbesti pe limba tinerilor. Trebuie sa intelegi pornirile si voluptatile tineretii Citește în continuare

Sarantocul din tinda bisericii (Nestemate duhovnicesti vol1)

Un om sărac şi bătrân, fără rude şi fără casă avea permisiunea de la preot să doarmă noaptea în tinda bisericii. El se învelea cum putea cu o pătură ruptă şi murdară şi dormea acolo în frig, singurul avantaj fiind că nu s-ar fi udat dacă Dumnezeu ar fi dat ploaie. El nu deranja pe nimeni, nu vorbea şi nici nu cerşea, dar cu toate astea mai multe femei din zonă nu-l sufereau spunând că este murdar şi că cine ştie ce microbi poartă în hainele lui murdare. Găsiră aceste femei un pretext şi se duseră apoi la părinte să discute. Ele spuseră că nu pot dimineaţa să se apuce de curăţenie în tinda bisericii, fiindcă sărăntocul stă acolo întins şi slujitorul lui Dumnezeu le făcu pe plac şi îi spuse bătrânului să plece, fiindcă deranjează. Acesta a plecat fără să cârtească, iar femeile erau bucuroase că se făcuse în biserică ceea ce ele voiau Citește în continuare

Parintele Cleopa despre Sfantul Ignatie Teoforul

Eu am fost acolo la Roma, am vazut unde au mancat leii pe Sfantul Ignatie. Am vazut Coliseumul, unde au patimit peste sase milioane de martiri. Este o cladire rotunda mare-mare, uriasa. Si custile leilor le-am vazut. Si sus sunt trepte unde se urcau 100.000 de spectatori, ca sa vada cum ii mananca fiarele pe crestini si cum ii chinuiesc. Am fost acolo. Cu ochii le-am vazut si am calcat pe-acolo. Imparatul s-a gandit toata noaptea cu ce moarte sa-l omoare: „Sa-l rastignesc? Sa-l ard cu foc in cuptoare? Sa-l bag in cazane de arama cu ulei incins? Sa-l sfasii cu unghii de fier?” Si la urma a spus ca cea mai grozava moarte este sa-l dea la mancare leilor.
Atunci a adus din Africa o corabie de lei, pe care-i tinea cate o saptamana-doua flamanzi, ca sa fie infometati atunci cand le da drumul sa omoare pe crestini, ca avea mii pe care-i dadea sa-i manance fiarele. Si Sfantul Ignatie cand a auzit in temnita ca i s-a pregatit moartea sa: „Maine o sa te manance leii in arena”, a simtit cea mai mare bucurie, si a zis asa: „Grau sunt al lui Hristos si foarte mult doresc sa ma macin de dintii fiarelor, ca sa fiu dulce paine a Preasfintei Treimi”.
Ganditi-va cu cata dragoste alerga la moarte ucenicul lui Iisus Hristos, barbat urmator vrednic Citește în continuare

Cand se taie porcul (fragment din cartea Cuviosul Paisie si Pr. Gavriil. Dialoguri in Duh)

Comanda cartea on line la cel mai mic pret de pe piata www.edituracristimpuri.ro

Spuneţi-mi despre sfârşitul de săptămână, cum să-l petreacă omul?

În primul rând creştineşte, aşa cum a lăsat Dumnezeu ziua de odihnă. Mi-aduc aminte că aveam enoriaşii la Zamfira şi au tăiat porcul în zi de Duminică. Şi pentru asta nu i-am împărtăşit un an-doi…Păi chiar în zi de duminică, atunci când se face Liturghie în Biserică!?…Să tai porcul?

 Păi numai pentru atât, Părinte?

 Cum adică să tai porcul, în zi de duminică?…Să înjunghii, să faci sânge în curte când Hristos se jertfeşte pe Altar?…Şi nici nu vii la biserică…Ei mi-au răspuns că atunci le-au venit copii…I-am împărtăşit în cele din urmă, dar i-am făcut un pic de ruşine, să-i ştie şi vecinii că au tăiat porcul în zi de duminică….

 Dar când se taie porcul de Crăciun?

Oamenii taie porcul cu câteva săptămâni înainte de Crăciun şi mănâncă din el de rămân apoi doar oasele şi afumătura. Măi, oameni de ce nu tăiaţi porcul chiar aproape de Crăciun? Să simţiţi şi voi mirosul de sarmale!…Posteşte postul, taie porcul să-ţi fie de sărbători şi mănânci apoi cât vrei!…Omul taie porcul şi-l termină până la Crăciun şi după Crăciun trece la fasole şi la putina de varză…Mai eşti creştin adevărat? Există tradiţia cu tăiatul de Ignat, dar tata ce făcea când eram mici…Nu tăia porcul înainte de Crăciun, alţii din sat tăiau. El se împrumuta un kilogram două de carne să facă un pic de sarmale înainte de Crăciun, ca să nu ne ispitească pe noi, mici fiind, cu şorici….Tăticul tăia porcul între Crăciun şi Anul Nou Citește în continuare