Spectacol ,,Poveste de iarna” si un interviu extraordinar cu Prof Dr V.Gruescu

Sâmbătă, 11 decembrie 2010, ora 19:00, la Casa de Cultură a Sindicatelor din Ploieşti are loc concertul “Poveste de Iarnă“.
Invitaţi speciali: Alexandra Velniciuc şi Horia Moculescu.

Dirijor: Valentin Gruescu.

Intrarea este liberă.
Spectacolul este susţinut de corala ,,Ioan Cristu Danielescu”

 

 

 

 

 

 

 ,,De la gingăşie la covârşire, de la suav la maiestuos, de la tristeţea cea mai adâncă la strigătul bucuriei supreme – interviu cu Prof. DR. VALENTIN GRUESCU – Dirijorul coralei I.C.DANIELESCU PLOIEŞTI

Deşi arătaţi foarte tânăr, aveti o cariera îndelungată si prodigioasa ca profesor, dirijor si compozitor, iar in contextul acesta v-as intreba dacă mai simţiţi emoţia sarbatorilor de iarna, emotia Nasterii Domnului?

Abia acum, când, dacă înţeleg bine, nu arăt vârsta, ceea ce nu înseamnă că nu o am, abia acum, deci, mai conştient ca oricând de semnificaţiile acestei mari Sărbători, le înţeleg reverberaţiile dinlăuntrul sufletelor noastre, însetate de frumos, de sensibilitate şi de în-Dumnezeire. Şi dacă toate acestea sunt înveşmântate în cea mai sensibilă şi cea mai luminoasă muzică, odată cu gingăşia sentimentelor şi efluviul general uman de căldură sufletească a tuturor creştinilor, mai mult ca oricând în asemenea momente, se înţelege că pentru oricine emoţia Crăciunului, întâmpinarea minunii Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos devin tradiţional evenimente ce ţin de inefabil.
 

Pe holurile Casei de Cultura a Sindicatelor Ploiesti am vazut afisul unei manifestari artistice fara egal cu Parintele Staniloae invitat, cu Parintele Galeriu si poetul Ioan Alexandru tot printre invitati si bineinteles cu Corala I.C. Danielescu la loc de cinste. Raportându-ne la sarbatorile de iarnă şi Naşterea Domnului, ce era diferit la inceputul anilor 90 faţa de acum?

Aveam voie în sfârşit să nu ne mai ascundem, să putem cânta lui Dumnezeu fără a mai fi prigoniţi, pedepsiţi, ameninţaţi, ca înainte de 1989, fapt pentru care bucuria descătuşării era contaminantă, atunci când cântam prima dată liberi în Biserici, Colinde. Nedisimulată, figura tuturor -şi a celor ce cântau, şi a celor ce ascultau- era numai zâmbet, lacrimă, fericire. Acum ne gândim mai mult la calitatea prestaţiei, la profesionalismul interpretării, la umplerea sălii, la ţinuta spectacolului, la valoarea de show a elementelor audio-vizuale. Facem marketing, dorim şi estimăm succesul. Şi apoi, la începutul acelor ani, încă-i mai aveam, vii şi frumoşi, printre noi, pe cei trei apostoli ai culturii teologice ortodoxe româneşti, Părintele Stăniloaie, Părintele Galeriu şi Poetul Alexandru… Cu asemenea oameni, evident că… „omul sfinţeşte locul”.

În ce masură un artist care are credinţă şi care activează într-un mediu religios poate primi putere de la Dumnezeu? Şi ca să fiu mai explicit, întrebarea mea ar fi, mai putem avea în zilele noastre un Roman Melodul care să înveţe să cânte sau să compună după intervenţia miraculoasă dar discretă a lui Dumnezeu?

Se fac aproape 1500 de ani de când un celebru Condac al Naşterii, „Fecioara astăzi”, se zămislea prin miraculoasa intervenţie divină -aşa cum explica Roman Melodul- asistenţei încremenite de admiraţie pentru frumuseţea cântării deodată auzită ca prin farmec direct în slujbă. Inspiraţia prin somn graţie înghiţirii sulului încredinţat lui de însăşi Maica Domnului l-a făcut celebru pe cuviosul scriitor de condace. Suntem astăzi în secolul XXI şi percepem ca legendă cele povestite. În zilele lucide ale realităţii trăite acum de noi se impune spiritul modern al abordării oricărei întreprinderi umane prin responsabilitate, studiu şi simţ performant în tot ceea ce ne reprezintă. Chiar şi în actul adânc al rugăciunii. Seminarul şi Facultatea de Teologie nu pot lipsi din „pregătirea profesională” a celui ce va face preoţie. Dacă este compozitor serios, presupunem (şi verificăm) că are un Conservator la activ. Dumnezeu l-a ajutat să înveţe, îl va ajuta şi să compună. Dacă ştie.

Ştim că aţi susţinut concerte şi în străinătate, care este reacţia străinilor faţă de colind, faţă de compoziţiile româneşti?

Am concertat atât în ţări ortodoxe cât şi catolice sau protestante, prin întreaga Europă. M-a fascinat îndeosebi efectul miraculos pe care compoziţia şi interpretarea românească le-au lăsat asupra celor obişnuiţi numai cu orga în catedrală. De la gingăşie la covârşire, de la suav la maiestuos, de la tristeţea cea mai adâncă la strigătul bucuriei supreme, numai şi numai cu glasul omenesc, asta era pentru mulţi peste puterea lor de a-nţelege. Cavalcade de întrebări de ordin tehnic, artistic, psihologic, ni s-au pus şi ni se vor mai pune. Cu condiţia ca „ambasadoriatul artistic” să fie într-adevăr excepţional!! Altfel nu avem despre ce discuta.

De ce credeti ca romanii au incă nevoie de manifestări artistice, de colind, de frumuseţea care ţine de tradiţii?

Doamne fereşte să nu mai aibă vreodată „nevoie” de aşa ceva!!! Tradiţie „egal” Identitate. Asta e!

Ce colind vă dă impresia ca ati putea să/l ascultati sau dirijaţi de mii de ori? Ce vă face sa îndragiti acest colind?

Colindul românesc tradiţional, atât cel cu inflexiuni populare, dar mai ales cel vechi, de sorginte monodică, bizantină, cântările tradiţionale specifice (podobii, condace, catavasii ale Naşterii), cu a lor monumentalitate precum zidul cetăţilor medievale, apoi colindul luminos de pe buzele tuturor, cel pe care-l ştim cu toţii de copii, invocând ajunul, magii, steaua, „Viflaimul”, dar şi cele mai moderne, adresate „Moşului”, cetelor de colindători, gazdelor şi „boierilor”, apoi colindul de Concert, anume compus pentru coruri capabile de a-i da glas, apoi celebrele „Carols”, „Stille Nacht”, „O, Tannenbaum”, „Festejo de Navidad”, „Oy Bethleem”, „Venite adoremus”, „Noël”, „Schedrik”, „Merry Christmas”, music-hall, imnuri, apoi, re-întorcându-mă, vestitul „Pluguşor”, cântecele de Anul nou, etc., etc. Bine zis. De mii de ori. Fiecare.

Se spune că generatia tanara este înecată în calculatoare şi internet, dvs care sunteţi profesor de mulţi ani ce ne puteţi spune despre generaţia actuală de tineri si raportarea lor la sărbătorile de iarnă, Crăciun, colinde etc

Eu care sunt profesor de mulţi ani”, sper să nu fiu perceput ca o fosilă, nu am monoclu şi nici baston, încerc şi eu să-mi asigur „up-date” şi „up-grade” cu tot ceea ce ne este contemporan, şi, în măsura în care ne ajută, orice apanaj tehnic este o binefacere, un adjuvant, nu un scop în sine, cred eu. Pe propriul computer poţi asculta, vedea şi studia o groază de informaţii şi frumuseţi culturale pe care altminteri nu ai cum să ţi le procuri. E o reală binefacere, dacă ştii să o utilizezi ca atare. De apă se poate muri, ori că-i prea puţină, şi mori de sete, ori de prea multă, şi mori înecat. Ce să facem, să o distrugem, că ne omoară? Viaţa pe Terra i se datorează. Probabil că şi în această ordine de idei putem spune că „măsura e-n toate”.

 

Aveti o amintire deosebită legată de sărbătorile de Craciun?
 

Vă voi relata pe scurt o amintire mai hazlie, de pe când aveam vreo 5 ani. Tocmai împodobiseră bradul, părinţii mei, spre încântarea şi minunarea mea. Au pus şi globuleţe multe, lumânări, şi jucării, artificii şi „zăpadă” (adică vată medicinală, presărată în chip de zăpadă pe crengile bradului). Ce mai, era superb. N-am de lucru, sting lumina, aprind lumânările. Neîndemânatic, scap un chibrit aprins şi începe să ardă „zăpada”, adica vata. Focul prinde curaj, se extinde. Din stânga a şi picat un globuleţ. Poc, de pământ. Şi din dreapta, unul. Le ardea uşor aţa cu care erau prinse de crengi. Poc, un al treilea. Tot cădeau, din ce în ce mai multe, ba din dreapta sus, ba din stânga jos. Eu, cu mâna după ele, dar mereu parcă în contratimp, prea târziu. Poc. Şi poc, unul după altul. Eram disperat. Nici pe ăsta nu l-am prins. Nici pe cel de mai de sus, din stânga. Poc, şi ăla. Degeaba încercam să prind, ca să salvez, când din stânga, când din centru sau din dreapta, sus sau jos, vreun globuleţ… Plângeam şi insistam să le prind, inutil şi neputincios, cu mâinile prin aer, cum ziceam, disperat. Cu o pătură mare în mână, gata de intervenţie, tatăl meu nu scapă ocazia, într-un moment super-lucid, când trebuia probabil să fim toţi în panică, înainte de a stinge focul, nu scapă deci ocazia să-i spună mamei: „ia uite-l, nu prinde nimic! da’ chiar nimic, nimic!! dirijor îl facem!!”, şi s-a aruncat cu pătura pe foc. A doua zi lua alt brad, alte globuri… şi uite, dirijor am ieşit…
 

Ce va însemna perioada următoare pentru corala pe care o conduceţi, care este programul concertistic?

Sănătoşi să fim, că planuri avem. Anul 2011 înseamnă o nouă participare pe primele scene ale Europei, aflate cu această ocazie la noi. Ocazia se numeşte „Festivalul Internaţional GEORGE ENESCU”. Seara de 12 septembrie 2011 ne va găsi pe Scena mare a Amfiteatrului „Mihail Jora” al Societăţii Naţionale Radio. Până atunci, vom mai avea câteva Concerte de importanţă majoră. Unul dintre acestea va fi pe 11 ianuarie 2011 pe Scena Ateneului Român. Din nou pe această Scenă celebră, Corala „Danielescu”, prezentă şi în Festivalul „G.Enescu” precedent, elogiază de data aceasta pe unul dintre cei mai mari compozitori români în viaţă, maestrul Radu Paladi. Repertoriul este magnific.

Multumiri si suntem alaturi de dvs cu inima pentru a avea sarbatori binecuvantate si urandu-va spor in toate cele placute lui Dumnezeu!

La rându-ne mulţumiri, pentru întrebările frumoase, pentru starea bună de spirit pe care o sădiţi în sufletele cititorilor Dumneavoastră, pentru prilejul pe care nu-l voi scăpa acum, de a ura cititorilor Revistei Ortodoxe „Conştiinţa” tot ce poate fi mai frumos de Sfântul Crăciun. Muzica frumoasă a Coralei „Danielescu” să vă încălzească inimile şi Dumnezeu să ne mângâie tuturor sufletele întru bucuria Naşterii Mântuitorului nostru, Iisus Hristos. La mulţi ani!

INTERVIU REALIZAT PENTRU PUBICAŢIA CONŞTIINŢA DE CRISTIAN ŞERBAN

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: