Parintele Cleopa si Parintele Tanase despre pacatul avortului

P.C. : Nu vezi mata că şi o furnică şi un ţânţar şi o muscă , o jivină cât de mică, vrea să-şi salveze viaţa. Fuge, aleargă, se păzeşte să nu o omori. Dar omul, care este chip şi asemănarea lui Dumnezeu!? Cât de scumpă este viaţa lui în faţa Tatălui ceresc!? Avortul e grozăvie fiindcă omul distruge chipul lui Dumnezeu pe pământ, icoana Preasfintei Treimi. De aia, avortul este foarte mare păcat.

P.N. : Deh, noi am făcut întâmpinări mai demult şi pe la preşedinţii Iliescu şi Constantinescu, Asociaţia Pro-vita Brâncoveanu a făcut în trei rânduri scrisori către preşedinţi, propunându-le să se delimiteze de legea care permite avortul. Oamenii politici evită să-şi exprime părerea, chiar dacă au o părere. Referitor la cler – e aceeaşi situaţie tristă. Sunt preoţi care spun: nu putem predica contra avortului prea mult, pentru că ne pierdem femeile din biserică.

P.C. : S-a înmulţit păcatul avortului mămucă, şi este strigător la cer! Aduce şi osândă vremelnică, dar şi veşnică.

P.N.: Oamenii au ajuns într-un stadiu în care nu mai au o atitudine faţă de viaţă. Suntem contra vieţii, contra naşterii, contra creaţiei – că noi prin asta ne asemănăm cu Dumnezeu, când dăm viaţă, procreând. Dacă am întrerupt asta, deja i-am spus lui Dumnezeu, stai în ale tale, ca şi cum am putea limita acţiunea Lui.

P.C.: Atunci femeia i-a zis soţului: ,,Măi criminalule, să-ţi iasă vreodată din minte că o să fac eu crimă. Eu nu fac avort!

P.N. : Ne lovim de reproşurile ginecologilor , cum că ,,îi atacăm’’ în spitale, când răspândim pliante contra avorturilor, ginecologii ne spun: creştinii voştri (deşi şi ei sunt), creştinii voştri vin să facă avort. Voi i-aţi botezat, voi i-aţi cununat, voi i-aţi spovedit şi împărtăşit, iar ei vin la noi să le facem avort! În momentul acesta, ei au dreptate. Desigur, că aceasta nu justifică crima lor, ci relaţia pe care noi, clericii nu o mai avem cu destul dintre mulţi credincioşi de-ai noştri.

P.C: Doamne, după cum s-a arătat într-o vedenie unei credincioase, pe femeile care şi-au lepădat pruncii le mânâncă vulturii de foc, balaurii le sfâşie sânii! Oare pentru că sunt criminale şi au omorât copiii nevinovaţi în pântecele lor, vor întâmpina acest chin pe veci?

P.N: Se afirmă că se fac avorturi din cauza problemelor sociale: lipsuri financiare, lipsuri materiale. Dar să ştiţi că nici cei bogaţi nu au prea mulţi copiii, abia unul-doi. De ce? Ori e vorba de necredinţă, ori de comoditate, ori de dorinţa de a progresa. Problema, adevărul  este că au bani, dar, totuşi, copii nu fac. O familie – tata, mama – pot da copilului şcoală, bani, maşină, casă, facultate, masterat, cont în bancă etc. Nimeni, însă, nu-i poate da copilului viitor. Viitorul îl dă numai Dumnezeu.

P.C.: Păziţi-vă, vă rog!Căci avortul este crimă, prea cumplită crimă faţă de conştiinţa ta, faţă de Dumnezeu şi faţă de ţară.

P.N.  …dacă preoţii ar reuşi să controleze aspectele morale, aspectele financiare şi materiale ar veni de la sine. Dacă preoţii ar reuşi în scaunul spovedaniei să determine un om să rămână om…!!!

P.C.: Nu te teme!Trupul acesta, femeie, este o mână de pământ care se dă viermilor. Sufletul nu moare în veci. Du-te hotărâtă în inima ta, spovedeşte-te, împărtăşeşte-te şi aşteaptă chiar moartea, dacă soţul te ameninţă. Dar să nu avortezi!

P.N: Pentru mileniul trei, este clar că ideea Pro-vita ar trebui să devină misiunea de căpetenie a Bisericii. De aici pleacă totul – de la naştere şi nenaştere. În momentul în care se întâmplă o crimă, de ea este vinovată o persoană, de avorturi şi de nenaşteri se fac vinovate popoarele. Şi, dacă se fac vinovate popoarele, Dumnezeu este silit să aplice dreptatea, în marea bunătate a Lui.

P.C: Aduceţi-vă aminte, de copacii de foc în care ard femeile care au făcut avort, sau de vulturii gheenei care sfâşie pieptul mamelor nemilostive![1]

P.N: Mereu le spun aşa. Nu contează câţi copii ai, ci contează câţi ai omorât![2]


[1] Pentru materialul de faţă s-au folosit remarci şi pilde duhovniceşti ale Părintelui Cleopa cuprinse în capitolul O istorioară cu femeile care fac avorturi, din volumul 8 al seriei Ne vorbeşte Părintele Cleopa, Editura Episcopiei Romanului, 2001, pp 18-27

[2] acest dialog a fost alcătuit din extrase dintr-un interviu publicat pe site-ul www.laurentiudumitru.ro, cu acordul deţinătorului

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: