Cuviosul Paisie Aghioritul: Despre copiii mari si mici

– Părinte, am observat ca pruncii zâmbesc în timpul Sfintei Liturghii.

 – Asta nu o fac numai în timpul Sfintei Liturghii. Pruncii sunt într-o permanenta legatura cu Dumnezeu, deoarece nu au griji. Ce a spus Hristos despre ei? „Ingerii lor în ceruri pururea vad fata Tatalui Meu, Care este în ceruri”‘. Copiii mici au comuniune cu Dumnezeu si cu îngerul lor pazitor, care este mereu lânga ei. In somnul lor uneori râd, alteori plâng, pentru ca vad diferite lucruri. Deseori îl vad pe îngerul lor pazitor, care îi mângâie, îi prinde de mânute, iar acestia râd, alteori vad pe diavolul sub diferite chipuri urâte si plâng.

 

– Dar de ce se apropie diavolul de prunci?

 – Aceasta îi ajuta sa caute protectia mamei. Caci de nu ar exista aceasta frica, pruncii nu ar simti nevoia sa alerge în bratele mamei lor. Pe toate le îngaduie Dumnezeu pentru binele nostru.

 – Cele pe care copiii le vad atunci când sunt mici, le mai tin minte când cresc mari?

 – Nu, le uita. Daca ar tine minte copilul de câte ori l-a vazut pe îngerul sau pazitor, ar cadea în mândrie. De aceea, le uita atunci când creste mare. Dumnezeu în toate lucreaza cu întelepciune.

 – Pruncii vad aceste lucruri dupa botez sau înainte?

 – Desigur ca dupa botez.

 – Parinte, un copil nebotezat se poate închina la Sfintele Moaste?

 – De ce sa nu poată? El poate fi chiar si binecuvântat cu Sfintele Moaste. Astazi am vazut un copil ca un îngeras. “Unde îti sunt aripioarele?” l-am întrebat, dar nu a stiut ce sa-mi raspunda. La Coliba, atunci când vine primavara si înfloresc copacii, pun bom­boane pe ramurile arbustilor de lânga gardul chiliei, si le spun copiilor care vin la mine: “Mergeti si luati bomboane din copaci, pentru ca de va ploua, se vor topi”. Unii copii mai inteligenti îsi dau seama ca le-am pus eu si râd, altii cred ca le-am plantat, iar altii stau pe gânduri. Copiii mici au nevoie si de putina însorire.

– Dar puneti multe bomboane, Parinte?

Da, de ce nu? Dulciurile cele bune nu le dau celor mari, ci le tin pentru copiii de la Atoniada. Pentru cei mari am numai rahat. Iata, aseara am plantat aici niste bomboane si ciocolata, iar astazi au rasarit. Le-ati vazut? Timpul a fost bun, pamântul afânat, pentru ca a fost sapat bine, si îndata au rasarit. Sa vedeti ce gradina de flori o sa va fac! Nu va mai trebui sa cumparam bomboane si ciocolata pentru copii. Ce? Nu putem avea si noi productia noastra? 

 – Parinte, câtiva închinatori au vazut ciocolatele pe care le-ati pus în pamânt, pentru ca se vedea ambalajul lor iesit în afara, si s-au mirat, spunând: “Un copil mic trebuie sa le fi pus acolo”.

 – Nu le-ai spus ca le-a pus un copil mare?

 Sursa: http://www.razbointrucuvant.ro/2010/09/10/cuviosul-paisie-aghioritul-copiii-bucuriile-si-greutatile-lor/#more-17811

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: