Archive for octombrie 2010

Sfantul Dimitrie si regimul comunist

Regimul comunist a fost un duşman al Sfântului Dimitrie cel Nou. Se dorea mutarea Catedralei şi a Reşedinţei Patriarhiei. Abandonarea acestei intenţii de către autorităţi, într-un mod inexplicabil, se poate pune şi pe seama ajutorului Sfântului Cuvios Dimitrie. Nicolae Ceauşescu a făcut mari presiuni asupra patriarhilor, Iustin şi Teoctist. S-au propus mai multe variante pentru o nouă reşedinţă: Văcăreştiul, Mănăstirea Cernica sau Căldăruşaniul. Îl deranja pelerinajul la moaştele Sfântului Dimitrie. De pildă, în 1989, Ceauşescu a fixat pe 27 octombrie, de ziua praznicului Sfântului Dimitrie cel Nou, o sesiune a Marii Adunări Naţionale. Având justificare politică, s-a dorit mutarea întregului pelerinaj de pe Dealul Patriarhiei. Deşi supus presiunilor şi ameninţărilor, vrednicul de pomenire patriarhul Teoctist nu a mutat departe moaştele Sfântului, ci la Biserica „Sfântul Nicolae – Vlădica“, în vecinătatea Catedralei patriarhale. La două luni distanţă, Ceauşescu a căzut.

„Au lovit în interesul Bisericii noastre Ortodoxe, Citește în continuare

Reclame

Cu Iisus in celula


Vă invit să descoperiţi frumuseţea poeziei creştine Citește în continuare

Avortul ca boala a natiunii

În primul rând aş recunoaşte cu francheţe că este foarte uşor să scrii despre un subiect pe care nu l-ai ,,trăit”. Ca să înţelegi mai bine ce este avortul ar trebui să fii femeie, să fi trecut prin tristeţea şi zbaterile unei astfel de experienţe. Sau să fii un tată iresponsabil care în faţa întrebării – fac sau nu avort, nu are ca răspuns decât o ridicare din umeri. Am încercat zilele acestea să fac un sondaj printre câteva reprezentante ale sexului frumos, dorind să obţin o mărturie despre o astfel de experienţă. Niciuna dintre femei nu mi-a răspuns concret, aceasta constituind o dovadă că avortul nu este deloc o joacă. Mai degrabă este o experienţă dureroasă, traumatizantă. Doar una dintre femei a fost mai curajoasă şi a mărturisit că a făcut două avorturi. Acestea punând capac unei vieţi neîmplinite şi mai anunţând două păcate grave au avut întru târziu ca efect trezirea conştiinţei femeii. ,,După o viaţă nu tocmai cuvioasă şi două avorturi, la varsta de 30 de ani m-am întors la Hristos. Aş vrea să spun tuturor povestea convertirii mele. Citește în continuare

Cugetari crestine de Cristi Serban (Intre rock si iubirea fara sfarsit)

Mai multe cărti de Cristi Serban gasesti aici
Lacrima e semn al lucrării, semn al invocării puterilor cereşti spre ajutor imediat şi necondiţionat.

Lacrima pe care ai vărsat-o – pentru ca Dumnezeu să te ierte – nu pică niciodată pe pământ; ea urcă direct la cer.

A trăi într-o lume sumbră, Citește în continuare

Care este cararea Imparatiei de Arsenie Boca

De la început e bine să plecăm cu câteva lucruri ştiute şi anume: că toţi oamenii, fară deosebire, suntem în aceeaşi vreme şi fiii oamenilor şi fiii lui Dumnezeu. Adică, după trup suntem făpturi pământeşti, iar după duh, făpturi cereşti, care însă petrecem vremelnic în corturi pământeşti. De la Dumnezeu ieşim, petrecem pe pământ o vreme şi iarăşi la Dumnezeu ne-ntoarcem. Fericit cine se-ntoarce şi ajunge iar Acasă, rotunjind ocolul. Aceasta e cărarea.

Unii însă nu se mai întorc… Sunt cei ce ascultă de o vrajă vrăjmaşă, care îi scoate din cale şi, cu pofte pieritoare, îi încâlceşte în lume. Vraja aceea, a păcatului, cu vremea le slăbeşte mintea şi în aşa fel le-o întoarce, încât ajung să zică binelui rău şi răului bine şi din fiii lui Dumnezeu se fac vrăjmaşii lui Dumnezeu. Vremea li se gata, lumina minţii li se stinge… şi aşa îi prinde noaptea Citește în continuare

Pornografie vie

Nu sunt de acord ca zecile de publicaţii cu caracter pornografic să fie puse la vedere la orice chioşc de ziare în mai toate staţiile de autobuz. Ce rău fac aceste publicaţii din geam, din vitrină? Păi nu ştiu. Eu poate nu am rugăciunea pe care trebuie să o am, dar mă gândesc că poate printre noi sunt şi oameni duhovniceşti care au rugăciunea continuă care poate spun ,,Doamne Iisuse…” cu atât mai mult cu cât aşteptatul în staţie este considerat timp mort. Şi atunci se pun firesc întrebările: ,,Cum e mai bine şi ce îmi este de folos?? Să privesc la revistele erotice din vitrină riscând să aprind în mine pofta de curvie sau să mă rog în sinea mea dorind să aprind sau să reaprind în mine flacăra iubirii dumnezeieşti?”.

Vreau să fiu mai explicit şi de aceea afirm răspicat că nu îi blamez şi nu-i arăt cu degetul pe cei care au mania să cumpere sau să folosească asemenea reviste, fiindcă fiecare om se va sminti într-o zi, Citește în continuare

Jurnalul Fericirii: Smerenia si Don Quijote

Credinţa în Dumnezeu îmi pare în deplinul înţeles al cuvântului actul cel mai realist ce poate fi: este acceptarea adevărului şi lepădarea iluziilor. De aceea şi cere smerenie, de aceea pune biserica atât de mult accentul pe smerenie: nimic nu ne vine mai greu decât de a renunţa la închipuiri.

Când Don Quijote le spune ţăranilor din cârciumă că sunt cu adevărat într-un castel, el e smintit pentru că ţăranii sunt în cârciumă cât timp se socotesc a fi acolo; iar cuvântul omenesc fiind şi el „creator”, ca şi al Tatălui (Facerea 2, 19), castelul circiumă s-a şi făcut. Cârciumă l-ai numit, cârciumă e, în virtutea dumnezeieştii puteri concedată omului de a defini lucrurile. Don Quijote, prin urmare, neagă o realitate a planului, a nivelului unde şi el se află şi în consecinţă e nebun. E însă şi realist, zdravăn Citește în continuare