Archive for septembrie 2010

Sfantul Siluan Athonitul: Marturisirea din Manastirea Sf. Pantelimon

În primul an al vieţii mele în mânăstire, sufletul meu a cunoscut pe Domnul prin Sfântul Duh. Mare este iubirea cu care ne iubeşte pe noi Domnul. Ştiu aceasta de la Duhul Sfânt pe Care Domnul mi l-a dat prin milostivirea Sa. Sunt un om bătrân şi mă pregătesc de moarte, şi scriu adevărul din dragoste de oameni. Duhul lui Hristos pe Care mi l-a dat Domnul vrea mântuirea tuturor, doreşte ca toţi să cunoască pe Dumnezeu. Domnul a dat tâlharului Raiul : la fel îl va da oricărui păcătos. Pentru păcatele mele sunt mai rău decât un câine râios; dar l-am rugat pe Dumnezeu să mi le ierte şi El mi-a dat nu numai iertarea dar încă şi Duhul Lui. Şi în Duhul Sfânt am cunoscut pe Dumnezeu. Vezi iubirea lui Dumnezeu faţă de noi ? Şi cine ar putea tâlcui milostivirea Sa ? Fraţii mei, în genunchi vă rog : credeţi în Dumnezeu, credeţi că Duhul Sfânt e Cel ce dă mărturie despre El în toate bisericile şi în sufletul meu. Duhul Sfânt este Iubire şi această Iubire se revarsă în sufletele tuturor sfinţilor care sunt în cer, şi acelaşi Duh Sfânt este viu pe pământ în sufletele celor ce iubesc pe Dumnezeu. Domnul este milostiv; sufletul meu ştie aceasta, dar nu o poate tâlcui în cuvinte. El este nesfârşit de blând şi smerit Citește în continuare

Reclame

Ganduri despre Nae Ionescu de Dan Ciachir

,,Gânduri despre Nae Ionescu” îşi merită pe deplin titlul, pentru că Dan Ciachir este în această carte mult mai prieten cu panseul, cu excursul, decât cu personalitatea lui Nae Ionescu. Spun asta fiindcă citind această carte am avut impresia că prea adesea Ciachir ne arată glazura, dar mai deloc ciocolata. Aş fi preferat ca lucrarea domniei sale să aibă mai multe ,,năisme” (expresie a autorului), ca acestea de pildă: ,,Noi punem într-o realitate ceea ce este în noi înşine” sau ,,La noi cartea nu reuşeşte să fecundeze viaţa publică”. Există însă şi multe puncte forte în această lucrare dedicată singurului filosof ortodox, aşa cum îl prezenta Părintele Galeriu. Dan Ciachir face o excelentă pledoarie pro teologumene, şi în acelaşi timp vine cu o reuşită apologie a teologului nespecialist (adică a mireanului care scrie şi cunoaşte teologie). Descrie mai apoi atmosfera interbelică pomenind adesea de Iorga, Noica, Eliade, M. Vulcănescu, Cioran, N. Crainic (aici arătând fascinaţia unui ev plin de intelectuali care trăiau şi respirau cultural la nivelul  cel mai înalt posibil), dar punctul cel mai tare al năistului Ciachir este invitaţia la lectură. ,,Te mănâncă” să-l citeşti şi să-l cunoşti pe Nae Ionescu din lucrările sale Citește în continuare

Parintele Nicolae Tanase – Hristos si idolii secolulului XXI

„Hristos sau idolii secolului al XXI-lea. Tinerii la răscruce“ (Editura Agaton) este o carte de o oralitate specială dintr-un registru deloc mimetic, ci mai de grabă viu, original şi intens duhovnicesc. Cititorul de proză şi „lirisme“ într-un exerciţiu nihilist ar putea spune că nu poţi găsi cine ştie ce într-o carte scrisă ca summum şi rezultat al unor conferinţe susţinute prin ţară de un cleric. Surpriza de a găsi o forţă a cuvântului de-a dreptul prometeică în această colecţie de conferinţe este cu atât mai placută, cu cât nimic nu este spus sau scris întâmplător. Sfântul Duh pare că grăieşte prin vocea părintelui Nicolae Tănase, în cuvinte simple, dar totuşi de o greutate duhovnicească incontestabilă şi irepresibilă.

„Hristos sau idolii secolului al XXI-lea“ este o lucrare vie în primul rând pentru că apără viaţa. Într-o pildă din istorioarele duhovniceşti, hrană spirituală pentru cei de vârsta abecedarului, se spune despre un tânăr care a îndrăznit să facă o scară până la Dumnezeu, ajungând pe această scară direct în Rai. Dumnezeu, privind la dânsul, Citește în continuare

Bunavestire in anul de gratie 1993 la Ploiesti

Ieri in jurul orei 16 puteai sa te plimbi cu rolele, cu bicicleta, cu scuterul sau chiar cu un ,,Smart” printre standurile de carte de la Salonul de carte presă şi muzică Ploieşti 2010. Lipsa de apetit cultural a prahovenilor am pus-o pe seama festivalurilor de toamnă: micul, caşcaveaua, cârnatul la grătar şi mustul fiind probabil mai tentante decât Cărtărescu, Pleşu, Paraschivescu sau laureaţi de Nobel traduşi în limba română. Plimbându-mă pe holurile instituţiei care a găzduit salonul cu pricina am descoperit un afiş care mi-a arătat că în alte vremuri apetitul cultural era cu totul altul. Ne hrăneam cu cultură şi spiritualitate, acum aruncăm cărţile la gunoi. (Dacă debarasatorii aceştia ar şti foamea de carte din unele zone rurale sau din Republica Moldova Citește în continuare

Nevoia de catehizare a Romaniei

România trebuie catehizată. Ştiu, sună scandalos. E ca şi cum un doctor te-ar anunţa brutal că ai o boală incurabilă. Însă, fără să ştii de ce suferi, nu te poţi vindeca. Aşa că mai bine să ţi se dea diagnosticul fără menajamente. Mai ales dacă mai există o şansă. Din fericire, noi, ca popor, mai avem una: întoarcerea la credinţa adevărată. Pînă atunci, să nu ne mirăm de nenorocirile pe care le trăim.

Dumnezeu a rînduit ca, în ultimii ani, să mă documentez îndelung despre cît şi cum cred românii. Am cunoscut sute de comunităţi, parohii şi mănăstiri, cu preoţi, stareţi şi credincioşi, oameni de toată mîna, de la vlădică Citește în continuare

Adrian Cioroianu vrea in iad

La Salonul de carte PLOIESTI 2010, am fost prezent la lansarea volumului Visul lui Machiavelli al charismaticului istoric si publicist Adrian Cioroianu (apropos, unii din mania ploconelii încă i se adresează cu ,,D le ministru”). Acolo am aflat că distinsul autor este un admirator al lui Machiavelli. Visul premonitoriu al lui Machiavelli din preziua morţii sale constituie sursa de inspiraţie pentru titlul noii cărţii semnate A. Cioroianu.

 Oameni luminoşi şi liniştiţi mergeau pe un drum, iar Machiavelli ii privea de pe marginea unui drum. Aceştia i-au spus că sunt sfinţii acestei lumi şi că merg spre Rai. Urmează o mulţime pestriţă şi gălăgioasă care gesticula şi polemiza. Această ,,turmă” care îi cuprinde şi pe Platon, Aristotel Citește în continuare

Biserica dintre munti

Dintre toate satele prahovene, Trăisteni, din comuna Valea Doftanei, are unul dintre cele mai frumoase monumente religioase. Încă de la intrarea în curtea bisericii, te întâmpină o alee de brazi, ce deschide apoi priveliştea, îţi arată biserica în toată splendoarea ei. De zeci de ani, acest loc este sufletul părintelui Ion Albu. „Păstoresc această biserică de 44 de ani. Este un monument între munţii Văii Doftanei, construit între anii 1926 – 1942”, spune preotul. Construcţia face, de mulţi ani, cinste acestui sat, ce încă mai păstrează din tradiţiile la care cei bătrâni ţin atât de mult. Anii 1931-1932 au însemnat aducerea mobilierului şi realizarea picturii. Sfinţirea acestei biserici a avut loc pe 30 iunie 1942. Pictura, în ciuda anilor Citește în continuare