Scrisoare catre fata din film (fragment din cartea Tinerii si ispitele xxx)

Draga mea,

De multe ori te-am visat! De multe ori poate m-ai visat şi tu! Există o teorie fantezistă conform căreia nu noi dorim unele lucruri, ci acele lucruri ne doresc pe noi. Poate înarmat cu acest gând mi-am permis să te caut pe ecranul televizorului, pe coperţi de revistă, pe CD-uri, DVD-uri sau pagini de Internet. Da! Şi mereu te-am găsit acolo! Înconjurată de bărbaţi, protagonistă, star, semizeiţă.  Ai fost mereu acolo pentru mine! Blondă, brunetă, roşcată, tânără, matură, albă, galbenă, mulatră, neagră, fardată strident, veselă şi ţipând poate de fericire, poate de durere! Aproape m-am îndrăgostit de tine! Veneai uneori şi nopţile şi îmi ţineai de urât! Atât că mi-era greu să-ţi reţin faţa, fizionomia. Nu ştiu cum de mă îndrăgosteam de tine, pe când tu fugeai ca vântul! Cu cât fugeai mai repede cu atât eram mai îndrăgostit!

Şi când nu te găseam în revistele pe care le-am pus pe foc de ruşinea rudelor, te căutam cu ochii minţii. Şi când nu te găseam pe CD-uri sau DVD-uri, fiindcă le-am pus pe foc de ruşinea duhovnicilor, te căutam cu ardoare în fetele îmbrăcate sumar pe stradă. Şi când nu te găseam pe pagini de Internet, pentru că am aflat că aceste pagini sunt înţesate de viruşi, te căutam în adâncuri de gând. Şi când nu te caut, tot te caut, fiindcă am aflat de la un mare sfânt că instinctul sexual este cel mai adânc înrădăcinat în om. Dar chiar dacă am luat pofta de la Adam şi Eva, după ce aceştia au călcat porunca şi au fost izgoniţi din Rai, oare de le ei nu avem de învăţat nimic? Ce a făcut Eva după ce a păcătuit? Ea nu şi-a dezgolit trupul, ci dimpotrivă s-a îmbrăcat….

Nu trebuie să calc pe tărâmuri de Eden ca să aflu că păcatul lasă mereu un gol în noi. De aceea simţim nevoia naturală să ne îmbrăcăm cu ceva, aşa cum au făcut bărbatul şi femeia din cuplul originar. Culmea este că, după ce au greşit, Adam şi Eva au plâns sperând că vor redobândi graţia. Iar eu râd şi merg mai departe cu păcatul atârnând de sufletul meu ca ghiuleaua de piciorul condamnatului la moarte. Azi, ţi-am scris fiindcă îmi doresc să nu mă mai bântui! Azi, ţi-am scris pentru că m-am săturat să mă trezesc în multe dimineţi şi să mă gândesc că eşti mai subţire decât umbra, încât nu-ţi pot reţine fizionomia! Azi, ţi-am scris pentru că îmi doresc din suflet să mă lecuiesc de tine, de mine, de pornografie!

Privitul se spune că nu ar fi păcat! Dar păcatul pe care îl faci după, nu cumva este oare dublu pentru că este un păcat cu premeditare? Nu-mi spune că sunt oameni care privesc la alţii cum fac curvie şi se ţin tari!!! Tentaţia fierbe în venele tânărului cu viteza cu care circulă şi sângele. Bătrânul se bucură şi el de imaginile cu tine, fiindcă trăieşte o parte din fierberea sângelui din tinereţe. Numai sfinţii pot privi desfrânatele fără să desfrâneze. Noi păcătoşi fiind, când vedem păcatul facem şi noi măcar unul pe care îl considerăm mai mic decât acela! 

Un băiat trăia într-un sat într-o cuvioşie aparte, i se dusese vestea că este sfânt. Diavolul avea aşa mare necaz pe el încât l-a prins şi a început să-l chinuie cumplit. Băiatul, după atacurile diavolului, nu a cedat şi-şi vedea de cuminţenia lui. Până într-o zi, în care diavolul i-a propus tânărului un pact. L-a pus să-şi aleagă ori să bea un pahar la cârciuma, ori să-i dea o palmă tatălui său. Alegând păcatul cel mai mic băiatul a mers spre cârciumă. Şi plăcându-i primul pahar, l-a băut şi pe al doilea şi pe al treilea… Şi după ce s-a îmbătat, s-a dus acasă, s-a luat la harţă cu tatăl său, i-a dat o palmă, acesta s-a lovit la cap şi a murit. Deci care e păcatul mic şi care e păcatul mare?

Vreau să mă eliberezi tu, eternă pseudo-Evă! Ştiu! După ce va pleca de la mine păcatul acesta, voi primi altul. Dar de acesta mi s-a urât! Nu mai vreau să te caut nici pe Internet, nici pe CD-uri, nici pe ecranul televizorului, nici măcar în spectacolul uneori grotesc al ţinutelor de stradă, care de la an la an sunt din ce în ce mai provocatoare. Lasă-mă să fiu eu, fiindcă umbră eşti şi tu! Şi chiar dacă azi eşti carne, zorzoane şi tentaţie, mâine amândoi vom fi dureri, haine pe trupuri imperfecte, bipezi nedoriţi!

Despre tine, despre mine, despre pornografie s-a mai scris… Despre tine nu prea vorbesc marii duhovnici, dar au făcut-o scriitori mai curajoşi din generaţia nouă, aşa ca prietenul tinerilor, Danion Vasile. Ştii ce!? Simt că tinerii n-au apreciat la adevărata ei valoare, trilogia ,,Tinerii şi sexualitatea”. De ce? Nimeni nu suportă dacă are în el o doză de urâţenie să i se arate acea urâţenie. Şi fiindcă nu suportăm asta, nici lucrurile spuse ,,pe şleau” despre sexualitate nu le ,,digerăm”. Un studiu recent arată că părinţii din România nu deschid mai deloc subiecte legate de relaţii intime atunci când stau de vorbă cu copii lor. De aceea educaţia pe această temă se face cel mai adesea pe Internet şi cel mai adesea defectuos. Concluziile studiului sunt tulburătoare. Fetele se lovesc încă din adolescenţă de eşecuri în alegerea unui partener, de violuri, de sarcini nedorite, de violenţă domestică, de tulburări de adaptare, de angoase ş.a.m.d. O problemă care-şi caută rezolvare trebuie pusă pe tapet. Dacă ocolim discuţia, ocolim şi soluţia!

De aceea îţi scriu draga mea, cu speranţa că mă vei înţelege. Eşti într-o ofensivă nebună. Explozia pornografiei nu are precedent! Un stareţ de mănăstire îmi povestea că se tulbură enorm atunci când trebuie să stea într-o staţie de autobuz şi acolo cel puţin o latură a chioşcului de ziare este tapetată cu reviste XXX. Oare cu acela ce ai? Mă bântui pe mine păcătosul, dar cu acela care poate vrea să spună rugăciune inimii ce ai?

Chiar cu riscul de mă alege cu o ispită mai mare, cu păcate noi, o să-l rog pe bunul Dumnezeu acum, în clipa asta, să mă lecuiască de uitatul la imagini cu conţinut imoral! E destulă mizerie în sufletul meu ca să o adaug şi pe aceasta! Ştiu şi cred că pot reuşi să mă rup de tine chiar în secunda aceasta, fiindcă şi tu m-ai trădat de multe ori! Când eram foarte singur mă îmbătai cu ideea că ţii loc de partener. Când a încetat singurătatea, te-ai strecurat subtil şoptindu-mi că vrei să aduci un pic de picanterie în viaţa mea. Ştii ce! Cel mai rău mă doare că nici măcar florile nu pot să le privesc cum trebuie, după ce te privesc pe tine desfrânând. Ajung, ca bietul Dan Brown, să văd în nevinovata roză ceva cu ,,semantică” sexuală.

Am ce privi în locul pe care ştiu că-l vei lăsa liber! Creaţia, atât cât a mai rămas nestricat de om din ea, are atâta dumnezeiesc, încât am putea fi beţi permanent de atâtea imagini frumoase. Nu mai am nevoie de frumuseţea ta! Nu te mai ascunde după minusculul deget construit din ,,silicoane”, botox, colagen, epilări şi ascunderea ridurilor! Vreau flori, vreau păduri de verde, vreau păsări în zbor, vreau zâmbet de copil, vreau lanuri de grâu în bătaia vântului, vreau cer senin cu nori răzleţi şi jucăuşi, vreau valuri liniştite care scaldă ţărmul mării, vreau apusuri de soare care să mângâie cu razele-i serafice crucile de pe turlele bisericilor, vreau porumbei să-mi mănânce din palmă, vreau curcubeie, vreau pomi cu fructe plesnind de sănătate, vreau munţi semeţi, câmpii mănoase şi râuri curgând liniştite. Pe scurt, m-am săturat de boală şi-mi doresc să mă fac sănătos. De când îmi bântui zilele şi nopţile parcă mi-ai ucis miliarde de neuroni şi odată cu ei plăcerea de a simţi că sunt viu. De azi vreau să te părăsesc! Şi ştii de ce!? Fiindcă poate din marea milostivire a lui Dumnezeu voi ajunge vreodată în faţa Maicii Domnului. Şi atunci, când voi fi faţă către faţă cu Maica noastră a tuturor, cu cea care se roagă pentru noi atât de fierbinte încât lăcrimează pentru fiecare suflet pierdut,  nu aş vrea să stau cu capul în pământ, aşa cum fac în ultima vreme în serile când mă rog la icoana ei fugar. Aş vrea – aşa cum îndrăznesc să privesc aici crinul cel mai alb şi mă bucur că înfloreşte an de an – să am curajul măcar o clipă să o privesc pe Maica Domnului în ochi.

Pentru jumătatea asta de clipă în care voi căpăta curaj să mă uit la Maica Domnului merită să las în urmă zecile, sutele de ore de mizerii pe care le-am văzut pe ecranele acestea pline de capcane care ne-au împresurat din toate părţile. Cu cât tehnologia devine mai sofisticată cu atât moare duhovnicescul din noi. Cineva spunea că obişnuim să trimitem mesaje de Paşti de pe telefonul mobil tocmai pentru a asigura persoanele respective că n-ai să le vizitezi, că n-ai să le treci pragul. E adevărat, dacă iubeşti pe cineva îţi doreşti să-l vezi, să fii în preajma lui. Mesajele de pe sofisticatele telefoane mobile curg cu sutele de mii tocmai ca să ne arate că deşi suntem înconjuraţi de ecrane, fiţe şi gadgeturi suntem din ce în ce mai singuri.

Şi eu încep să mă simt singur, fiindcă de fiecare dată când slujesc păcatului şi te caut pe tine, fata din film, simt că nu mai am în mine nici pic de Dumnezeu. Prin urmare, vreau să schimb azi miile de ipostaze în care tu mi te-ai arătat plimbându-ţi nurii prin faţa privirii mele, pe un pic de Dumnezeu. Vreau să te schimb pe tine aşa de ,,multă” pentru un strop de Dumnezeu. Scriptura are în ea adâncuri mai adânci decât instinctul sădit în om odată cu păcatul originar. De aceea din Scriptură mă inspir şi eu şi spun, strig şi implor…Şi la nevoie lăcrimez! Şi strig: ,,Doamne, de este posibil, ia de la mine, te rog, paharul acesta!”.

 

Mai multe carti de cristi serban la www.edituracristimpuri.ro

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: