Obiceiuri de nunta

Se va putea observa că în vremurile noastre nunta se desfăşoară mult mai adesea conform cu obiceiurile şi tradiţiile; nunta făcută potrivit prevederilor cultice fiind mult mai rară şi semnalată doar în cadrul comunităţilor religioase restrânse sau în comunităţi aparţinând minorităţilor naţionale. La obiceiurile păgâneşti, creştine şi tradiţionale s-au adăugat în ultima vreme într-un mod aproape obscen, oricum impropriu, obiceiuri de nuntă care dau un aer de cosmopolitanism atât nunţii cât şi societăţii ca atare. E suficient să amintim închirierea unor autoturisme de lux, focurile de artificii sau includerea în desfăşurătorul nunţii a unor showuri erotice.

Nunta creştină în sine este de o frumuseţe tulburătoare, dar se poate remarca faptul că modelul acesta nu este folosit ca atare, ci adaptat. Organizatorul nunţii nu mai este preotul ca în vechime, în prezent se apelează la firme specializate care asigură de la invitaţii de nuntă până la aranjamentele şi podoabele de la mese, aproape totul.  Preotul are misiunea de a-i uni pe miri întru Hristos, chemându-i la spovedanie mai întâi, apoi dându-le Sfinta Împărtăşanie. În falsul entuziasm generat de tabloide şi programe tv de profil, tinerii se gândesc la multe, dar mai puţin la caracterul de Sfântă Taină atribuit nunţii. Iisus Hristos este cel care a înfiinţat Taina Cununiei prin minunea din satul Cana din Galileea.  Aşa cum a prefăcut apa în vin, iar vinul euharistic se preface în sânge divin, iubirea în familie se spiritualizează, se îndumnezeieşte, îndumnezeindu-ne, şi conferind nunţii caracterul ei indisolubil şi transfigurator în har, obişnuia să spună Părintele Constantin Galeriu.

Nunta în zilele noastre are un aspect pompos şi ţipător, de cele mai multe ori se confundă cu cele ce se întîmplă într-o discotecă ieftină. Rămân în urmă obiceiuri străvechi  şi cu un rost bine definit, cum ar fi oraţia. Oraţia de pildă a fost înlocuită cu chiote şi strigăte necoordonate cu un eveniment anume, dar şi cu claxonatul insistent şi excesiv. Oraţia, mai cu seamă cea de colăcărie, după natura tematică a structurii sale, poate fi considerată drept o sinteză, un scenariu, a întregului obicei ceremonial de nuntă, evidenţiind momentele principale cum ar fi : motivul peţitului, alegerea miresei, trimiterea colăcerilor, înfruntarea celor două tabere, alaiul de nuntă, ospăţul etc[1]. Aceasta demonstrează că oraţia este structura regizorală a întregului ceremonial. Prin intermediul oraţiei se pot urmări etapele fireşti ale procesului unirii tainice dintre cei doi tineri.

Actorii principali ai ceremonialului care vor îndeplini diferite roluri sînt în ordinea importanţei lor următorii : mirele, mireasa, socrii mari (părinţii mirelui), socrii mici (părinţii miresei), naşii, brădarii (cei care duc bradul de la mire la mireasă), pocînzării (oameni care dau ajutor şi însoţesc mirii), bucătăresele, lăutarii[2].

Secvenţele principale ale cermonialului de nuntă descris în ordinea desfăşurării lui erau : aducerea bradului la casa miresei, jocul bradului, bărbieritul ginerelui, adusul apei, gătitul miresei, venirea mirelui cu alai la casa miresei, dezlegarea, oraţiile, cîntecul nunului. Şi aici există o împletire de ritualuri păgâneşti cu cele creştine. Aşa cum arată Mihai Vulpescu „în execuţia ritualului bradului vedem însăşi slujba religioasă păgînă care a trecut în cea creştină „Isaiie dănţuieşte!”. În ce priveşte adusul apei, sau mersul la fântână se poate face analogie cu mai multe elemente care ţin de creştinism. Mireasa, flăcăul cu bradul şi alaiul miresei merg la cea de-a treia făntâna spre răsărit, numarată de la casa miresei, însoţiţi de cântăreţi. Pe drum, mireasa şi flăcăul poarta un ulcior (sau o vadra de lemn în alte zone), legat cu ştergar ţesut în casă, până la fântână. Aici, flăcăul scoate apă de trei ori şi, de fiecare dată, împreună cu mireasa, stropeşte mulţimea cu un mănunchi de busuioc, înmuiat în apa din ulcior, în semn de urare de maritiş la fete, însuratoare la flacai şi spor la neveste. Apa, se cunoaşte, are în ritualurile creştine caracter purificator, busuiocul sfinţeşte apa, udatul expiator cu mănunchiul de busuioc încă se practică în bisericile ortodoxe, iar a treia fântână şi scosul apei de trei ori evocă Sfânta Treime.

Profund păgâneşti par obiceiuri cum ar fi purtarea şi scoaterea jartelei miresei, obiceiul ploconului, obiceiul călcatului pe picior în cadrul slujbei religioase sau furatul miresei. Acest din urmă obicei eminamente necreştinesc aminteşte de răpirea sabinelor, eveniment încheiat, aşa cum spune legenda, cu o consistentă baie de sânge în vremea întemeierii Romei.

Se mai păstrează dincolo de o extravaganţă a ţinutelor ce ţin de neo-păgânism, obiceiul ,,punerii baticului”. Miresei – spre finalul petrecerii de nuntă – i se pune pe cap un batic sau o năframă ca semn că semn al transformării tinerei fete în femeie căsătorită. Obiceiul este se pare creştinesc întrucât aminteşte de recomandările din Epistolele pauline, ca femeia să intre în Biserică cu capul acoperit. Aproape de sfârşitul nunţii, naşa scoate voalul de pe capul miresei şi îi pune o eşarfa (batic), simbolizand trecerea de la statutul de fată la cel de nevasta. Voalul miresei se pune pe capul unei fete necăsătorite, care se spune că va fi urmatorea care se va casatori. Potrivit unor tradiţii mai vechi cămăşile purtate de tineri la nuntă se păstrează toată viaţa, ca mai apoi să fie îmbrăcate de aceştia atunci când vor răposa[3].

Ca o concluzie, se poate remarca faptul că în pofida unor noi tendinţe – unele dintre ele distructive – se mai păstrează încă tradiţii clare şi frumoase provenite în special din zonele rurale. Acest lucru dovedeşte că înţelepciunea populară nu a murit, ci că dimpotrivă,  aceasta coexistă cu elemente ce ţin de provocările societăţii contemporane. Nunta la români a fost şi va rămâne impregnată de tradiţii îmbinând în procente diferite tradiţionalismul, obiceiurile populare, obiceiurile păgâneşti şi neo-păgâneşti. În pofida tendinţelor dictate de mass-media şi a obiceiurilor de import, am curajul să afirm aici şi în acest context că niciodată la români această Sfântă Taină – Cununia nu se va rupe de filonul ei creştin şi de caracterul ei spiritualizant.

 

Articol publicat in revista dobrogeana ,,Datina”

 

 


[1] Vasile Golban, Estetica ceremonialului social în Obiceiur, Editura Ştiinţifică şi Enciclopoedică, Bucureşti, 1983, p. 52.

[2] Ibidem, p. 75

[3] Mihai Pop, Obiceiuri tradiţionale româneşti, Editura Univers, Bucureşti, 1999, p. 12.

Anunțuri

One response to this post.

  1. Felicitari pentru blog!
    As dori sa va propun 2 bloguri pe care sa lasati link cu blogul dumneavoastra pentru a putea trimite oameni la acest articol:
    http://minunicrestine.blogspot.com/
    in care gasiti minuni ale Sinftilor de la Aiud , minunile Parintelui Arsenie Boca, A Sfintei Parascheva,ale Fecioarei de la Parepa (Romania!!!!) si multe altele.
    http://duhovnicii.blogspot.com/ la acest articolul ?
    Lasa-ti un link la http://duhovnicii.blogspot.com/ un blog in care gasiti despre : Parintele Arsenie Boca,Parintele Arsenie Papacioc , Parintele Ilie Lacatusu , Parintele Ilarion Argatu ,Parintele Ilie Cleopa , Parintele Lavrentie Strove , Parintele Nicolae Steinhardt , Parintele Paisie Olaru, Parintele Benedict Ghius , Parintele Serafim Popescu , Parintele Paulin Lecca , Parintele Dometie Manolache ,Parintele Sofian Boghiu , Parintele Ghelasie de la Frasinei , Parintele Proclu Nicau , Parintele Ioanichie Balan , Parintele Iulian Lazar , Parintele Constantin Galeriu , Parintele Dionisie Ignat , Parintele Adrian Fageteanu , Parintele Mina Dobzeu , Parintele Iustin Parvu , Parintele Petroniu Tanase , Parintele Ioan Iovan , Parintele Teofil Paraian , Parintele Rafail Noica , Parintele Gherontiu Puiu , Parintele Elefterie de la Dervent , Parintele Arsenie Praja ,Parintele Marcu de la Sihastria,Parintele Macarie de la Pasarea,Parintele Sfant Ioan Iacob Hozevitul
    Doamne ajuta!Crestini uniti-va ca Dumnezeu ne va ajuta!”Creştinismul reprezintă o trecere de la dreptate la dragoste.”N.Steinhardt

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: