Codul lui Oreste

Vă avertizez din start că despre cartea domniei sale, Oreste nu o să fac vreo referire din cel puţin două motive…Unul ar fi că foarte putin mă intersează pe moment, ezoterismul, teosofia, şamanismul, prelegeri despre zen, ,,dharme” sau ,,karme”, atâta vreme cât am lipsuri în ce priveşte cunoaşterea creştinismului şi a Ortodoxiei…Iar al doilea motiv, poate uşor ruşinos pentru mine, se leagă de preţul cărţii care înţeleg că a fost fixat undeva aproape de 9 euro, ceea ce mie mi se pare mult pentru buzunarul românului.

Cu toate astea, am vrut să fiu şi eu o mică parte din aventura lui Oreste pe meleagurile spiritualităţii şi am participat într-un anume context, nu contează care, la lansarea cărţii Codul lui Oreste…unde am îndrăznit să pun câteva întrebări.

Prima întrebare a mea adresată prezentatorului tv s-a referit la identitatea spirituală a lui Oreste. Ca şi în emisiunea omonimă, distinsul jurnalist a evitat răspunsul, spunând, citez din memorie: ,,sunt creştin, provin dintr-o familie de preoţi, am o relaţie sănătoasă cu creştinismul autentic venit la noi prin Apostolul Andrei, dar nu la fel pot spune despre relaţia mea cu preoţii din bisericile din România”. Aşadar Oreste dezgustat de ceea ce el consideră că ar fi o ,,tagmă” a dorit să studieze şi să aprofundeze alte religii, alte cărţi considerate sfinte sau alte civilizaţii. Foarte frumos că există această tendinţă de a cunoaşte cât mai mult!

Problema este că Oreste a fost cu totul furat de ce a citit el pe acolo prin cărţile şamanice, iniţiatice sau ,,coddavincioase”, încât acum se poate ajunge lesne la concluzia că s-a dezis cu totul de creştinism şi face parte dintr-o societate secretă ocupând poate în acest ordin (nu ştiu care) şi o funcţie destul de importantă, fiindcă are de partea lui presa, adică are puterea de a conduce şi, de ce nu, de a manipula…De exemplu, am văzut persoane care vin la Oreste ca la Mecca şi pun întrebări ca unui profesor, ca unui duhovnic. ,,Ce să fac dacă mă bântuie vise cu persoane decedate întreabă o femeie?” Oreste are acum se pare răspunsuri la toate şi i-a dat sfatul femeii să se împace cumva cu situaţia că toţi ajungem acolo şi nu e ceva de speriat şi dacă tot nu scapă de vise să meargă pe la OTV.

La întrebarea mea legată de o carte pe care să o citim neapărat, în afara Bibliei desigur, Oreste a răspuns că ar fi bun Coranul. Despre rugăciune sau metanoia,  Oreste a vorbit extrem de puţin în schimb a vorbit cu nonşalaţă de reîncarnări, de karme , dharme, frecvenţele cu care interacţionăm între noi oamenii, de şcolile ezoterice s.a. El a mai întărit că mulţi creştini se sperie când aud astfel de termeni, fiindcă sunt ignoranţi şi resping aceste chestiuni de multe ori din lenea de a cunoaşte.

Cel puţin două idei ciudate am mai desprins din speechul orestian; una ar fi aceea că la fel ca Dan Brown (autorul Codului lui Da Vinci), Oreste susţine că Împăratul Constantin cel Mare a dictat care să fie Evangheliile care să alcătuiască Noul Testament şi aşa a rămas. Oreste susţine în baza unei teze emise anterior că ar exista in realitate 87 de evanghelii, nu 4. Iar a doua ar fi că în Biblie, după domnia sa, ar exista indicii clare că există reîncarnare şi chiar că sunt termeni sinonimi cu ,,karma” ori ,,dharma”, chiar în învăţăturile Mântuitorului Iisus Hristos.

Nu pot să nu remarc că lansarea cărţii Codul lui Oreste mi-a agitat spiritul si m-a neliniştit până în punctul în care am avut  senzaţia de contact cu hăul, cu adâncimea iadului, cu ceva ce ţi se taie de sub picioare. Aş mai adăuga că nu sunt un ignorant şi că acum ceva vreme am făcut o teză de dizertaţie pe tema budhismului şi a altor religii, de aceea pot să afirm că pentru un creştin ,,amalgamul de credinţe orestian” este nu numai periculos, dar şi total nemântuitor.

Anunțuri

2 responses to this post.

  1. ,,amalgamul de credinţe orestian” este nu numai periculos, dar şi total nemântuitor.

    PERFECT ADEVARAT.

    Răspunde

  2. Oreste este genial pentru că gândeşte cu mintea lui, în loc să ia totul de-a gata şi ca atare. Omul ăsta a înţeles că toate religiile şi marile idei filosofice arată spre aceeaşi direcţie.

    Biserica nu este acelaşi lucru cu creştinismul. Creştinismul este sfânt, biserica este o instituţie coruptă care a adaptat textele bibliei în funcţie de direcţiile diferitelor timpuri.

    Eu nu sunt de acord cu el, nici împotriva lui. Voi citi cartea pentru a putea discuta pe tema asta.

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: