10 octombrie 2003
Nu scap de gândurile negre. M-am rugat însă la Dumnezeu să-mi dea o soluţie. Şi-mi pare că am găsit-o. Gândurile vin şi trec într-o forfotă inerentă ce ţine de pulsaţiile vieţii. S-au numărat până la unsprezece mii de gânduri care pot veni în mintea unui om în decursul unei singure zile. De unde vin gândurile, încotro se îndreaptă, de ce vin şi pleacă pe neaşteptate, de ce unele le domină pe altele?
Iată întrebări fireşti la care Dumnezeu ar da răspunsuri mai consistente decât specialiştii în comportamentul uman. De ce ar răspunde Dumnezeu mai bine? Pentru că gândurile pot fi comuniune cu divinitatea, pot fi împlinitoare ale poruncilor, pot fi mântuitoare. Gândurile omului influenţează viaţa, forţează uneori destinul şi au un rol determinant. Ferice de cei care au înţelepciunea de a-şi hrăni constituţia psiho-somatică din seva binelui, pentru că acolo unde gândurile negative prevalează, se instalează, din păcate, problemele de sănătate.
A trăi într-o lume sumbră, în fatalism, angoase, fobii sau superstiţii este echivalent cu a trăi într-o dorinţă nefirească de a muri. Nu trebuie să fii psiholog ca să-ţi dai seama că gândurile negative declanşează boala. Este adevărat, pentru boli, chiar şi pentru cele psihice, medicii au găsit tot atâtea remedii. Medicilor le putem găsi multe calităţi. Acestora le lipseşte însă atributul specific divin prin care să ştie cu exactitate clipa venirii omului pe lume sau clipa în care omul va muri.
Atunci când simţim că nu mai facem faţă gândurilor distructive, un remediu cu rezultate certe este reprezentat de rugăciune. Este bine la necaz să alergăm, mai întâi, în faţa sfintelor icoane. Abia apoi să mergem să ne consulte medicul sau cineva de specialitate.
Simt că e bine să ne modelăm structura psiho-somatică, încât să ducem corabia gândurilor pe un făgaş normal şi să evităm naufragiul. Cine nu luptă aduce jertfe pe altarul deznădejdii, iar aceste jertfe nu Îi sunt plăcute lui Dumnezeu.
Soluţii eliberatoare de sub presiunea gândurilor negre sunt nenumărate, numai să le căutăm. Cineva mi-a arătat că putem bate cele complicate, cu cele simple ale vieţii. De atunci, când traversez drumul, mai întâi, mă uit ca nu cumva să vină ceva din dreapta, ceva din stânga. Vehiculele care trec sunt gândurile negre. Aştept cu răbdare ca acestea să treacă, şi abia apoi mă încumet să traversez drumul.
(fragment din cartea ,,Între rock şi iubirea fără sfârşit”, alte cărţi de acelaşi autor găseşti pe www.edituracristimpuri.ro)
Poti descărca cartea in format electronic la
http://bibliotecaortodoxa.blogspot.com/2010/07/cristian-serban-intre-rock-si-iubirea.html
blog cristi serban 
Posted by Monica on 15 iunie 2014 at 18:06
Multumesc!