,,Ipodul” nostru sa fie Hristos! (interviu cu Pr. Conf. Univ. Dr. Constantin Necula)

– Cristian Şerban: Există la omul contemporan o tendinţă vizibilă de a fi preocupat de soarta lumii, de soarta celuilalt, de soarta plantelor şi animalelor. Vorbim de o frământare de idei cum nu s-a mai văzut. Încrâncenarea este atât de mare încât uităm de soarta noastră, de propria viaţă şi ne bucurăm să monitorizăm, să monopolizăm dacă se poate viaţa şi soarta celui de lângă noi.

Pr. Constantin Necula: În măsura în care oamenii sunt mai preocupaţi de ceilalţi decât de ei, înseamnă că au pierdut fundamental Evangheliei. Dacă vrei să afli răspunsuri fără să te timorezi de reuşitele sau insuccesele celorlalţi, trebuie să deschizi Evanghelia. Într-o societate în care Evanghelia nu se mai citeşte, ci doar se citează din când în când, şi atunci trunchiat şi prost, devine firesc să fii atent la toate sfătuirile din jur, la toate sugestiile privind grija faţă de ceilalţi.

Cristian Şerban: Traversăm vremuri în care oamenii sunt gata să moară pentru o idee numai ca să demonstreze că au dreptatea de partea lor. Nu este cumva un lucru de plâns faptul că mulţi se sacrifică pentru idei, dar foarte puţini pentru Hristos?

Pr. Constantin Necula: Aceşti oameni nu au înţeles că adevăratele jertfe încep cu micile lucruri făcute. De exemplu, când un tânăr citeşte Vieţile Sfinţilor el aşteaptă să găsească acolo lucruri fenomenale, minuni în special şi fapte extraordinare. Nu are nicio legătură! Viaţa de sfinţenie începe cu lucruri mărunte, cu gesturi mici. Să-ţi tai de exemplu voia, să renunţi la un fel de mâncare, la o băutură care îţi place. În viaţa de preot intervin şi momente din acestea în care renunţi la ceea ce-ţi place – să vizionezi un film de pildă – pentru a merge la căpătâiul unui om bolnav.

Cristian Şerban: Se vorbeşte în mai multe medii că s-a răcit foarte mult credinţa, că românii nu ar mai fi chiar pe calea lui Hristos…

Pr. Constantin Necula: Nu! Aş zice dimpotrivă, poporul român e la fel de credincios, numai că acum, în anii 2000, s-a mai stins din entuziasmul fariseistic cu care am plecat la început de drum în 1990. Avem mulţi credincioşi care îşi văd de treabă, cu smerenie, fără a se agăţa neapărat de Hristos. Iisus Hristos este un mod de viaţă, nu un punct de care să te agăţi. Aceşti credincioşi mă fac să cred că nu suntem într-un colaps. De exemplu, în vechiul Efes a existat cel mai mare bordel din Asia proconsulară, dar Sfinţii nu au ezitat să propovăduiască acolo, inclusiv Maica Domnului, Fecioară fiind, nu s-a scârbit de efeseni, ci a vestit acolo cuvântul lui Dumnezeu. Aşadar, acum nu există o răcire a credinţei, ci o tendinţă de a ocoli provocările.

Cristian Şerban: Trăim de asemenea vremuri în care se spune în stânga şi în dreapta că nimeni nu mai citeşte, se pare că nu există interes nici chiar pentru lectura religioasă.

Pr. Constantin Necula: În activitatea mea de profesor am constatat că sunt studenţi care nu citesc, sunt probabili şi filologi, viitori profesori de limbă română care nu citesc, istorici care nu citesc suficient, dar sunt şi oameni care iubesc cartea şi citesc fără să se laude fariseistic cu asta, ba mai mult, îşi trăiesc viaţa în conformitate cu adevărul pe care îl găsesc în cărţile duhovniceşti.

Cristian Şerban: De asemenea, există voci care susţin că Evanghelia s-a învechit, că mesajul Sfinţilor Părinţi s-a perimat şi că trebuie înlocuit cu ceva mai modern.

Pr. Constantin Necula: Adevărul este că nu Evanghelia trebuie coborâtă la nivelul străzii, ci strada trebuie să o ridici la nivelul Evangheliei. Dacă tot vom încerca să uşurăm totul, să ,,softizăm”, riscăm să pierdem esenţa Evangheliei. Iar Evanghelia nu este altceva decât Iisus Hristos.

Cristian Şerban: Care ar trebui să fie cea mai mare calitate a unui creştin adevărat?

Pr. Constantin Necula: Discernământul, fără îndoială! Forul interior este mult mai solid dacă pleacă de la acest har al discernerii. Îţi poţi găsi liniştea şi pacea chiar şi în mijlocul unei societăţi extreme de zgomotoase. Să ne uităm de pildă la tinerii care merg pe stradă, purtând acele ,,dopuri” în urechi, fiind conectaţi la iPod sau la alt aparat, ascultând muzică. Am putea învăţa de la aceşti tineri că în viaţa de credincios e bine să ai astfel de ,,dopuri”, cu condiţia ca ,,iPod-ul” nostru să fie Hristos.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: