Nebunul (Savatie Bastovoi)

Caliopi: Nebunule, dar oare şi Dumnezeu esta aşa de bun ca tine?
Nebunul: Bunătatea şi dragostea, şi iertarea sunt de la Dumnezeu, iar noi oamenii doar încercăm să le urmăm.
Caliopi: Şi-o să mă fac şi eu ca tine. O să pot face şi eu minuni?
Nebunul: Cea mai mare minune, Caliopi este DRAGOSTEA!

(Scurt fragment din Nebunul, de Savatie BASTOVOI, Ed. Chatisma, Buc.2006)

Este prima oară când citesc un roman scris de un teolog tânăr. De obicei teologii se reped să despice firul ,,cum crapă piatra în patru” şi scriu pe marginea unor evenimente sau a unui concurs de situaţii. Aşadar Savatie Baştovoi ne dă o operă de compoziţie pe care a denumit-o simplu ,,Nebunul”, un eseu care cu cât ne îndepărtează de zilele noastre cu atât parcă este mai actual. Acţiunea romanului se petrece într-un zbuciumat secol VI,  în vremea împăratului Iustinian, dar tabloul poate fi şi unul de secol XXI, căci şi astăzi avem călugări, prostituate, circari, târgoveţi, impostori, dar şi sfinţi. Nebunul lui Savatie este un călugăraş pe care nu ştii dacă e bine să-l iubeşti sau să-l urăşti, să-l mângâi sau să-l baţi, să-l izgoneşti sau să-l primeşti acasă. E un personaj grav de comic şi comic de grav; el are ceva ce-l deosebeşte de toată lumea. Este mereu în centrul atenţiei, prin nebuniile şi poantele pe care le face, dar este şi tot timpul în afara lumii fiindcă de exemplu poate să intre într-o casă de desfrânare fără a se atinge de o femeie. Exerciţiul ăsta al răbdării inverse decât masochismul l-a deprins în pustie unde a stat 30 de ani. Pustia l-a făcut pe Simion, călugăraşul nostru, făcător de minuni, dar asta nu l-a determinat să intre ,,en fanfare” pe porţile mândriei. El a simţit că are un mare capital de dragoste şi a ieşit în lume să-l investească. Aici cunoaşte oameni răi, femei goale, copiii care-l bat, duşmani de moarte, dar nu se lasă abătut din drumul său. Piteşte abil înţelepciunea sub haina nebuniei şi dragostea o lasă să se vadă nu prin vorbe, ci prin fapte. El vindecă o demonizată dar o face discret, elegant şi dintr-o aşa mare iubire de oameni de te întrebi dacă un om ca acesta nu este cumva înger. Nu mai insist cu subiectul cărţii, unul totuşi inspirat din realitatea vieţii unui mare sfânt pe nume Simeon care a trăit în secolul al şaselea la Edessa, asta şi pentru că risc să dezvălui tot subiectul, dat fiind faptul că romanul este de proporţii mici. Vă las doar în compania unui gând lansat de Părintele Savatie în acestă comestibilă lucrare: ,,Să treci prin viaţă ca şi cum n-ai fi, iar la moarte să laşi un gol imens. Asta-i arta!”

One response to this post.

  1. It’s really a nice and useful piece of information.

    I am glad that you shared this useful information with us.
    Please keep us informed like this. Thanks for sharing.

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: