Taranul si rugaciunea ,,pe litere”


Un ţăran care nu era foarte mare ştiutor de carte nu mergea nicăieri fără a lua cu el şi cartea de rugăciuni. Memoria nu-l ajuta foarte tare ca să înveţe rugăciunile pe de rost, astfel că pe unde mergea, lua cu el şi cartea, care de acum era roasă de vreme şi avea toate foile îngălbenite de atâta buchisit. Într-o zi ţăranul nostru plecă cu căruţa într-o  grabă foarte mare, iar după ce merse multe stadii, îşi aduse aminte ca ar cam fi ora rugăciunii.  Scotoci în traistă, dar văzu că nu-şi luase cu el cartea de rugăciuni. Uitase să verifice de acasă dacă are cartea în traistă sau nu. Se supără şi se mâhni. În mersul calului aşa, se strădui din răsputeri să-şi aducă aminte o rugăciune, dar în nici un fel nu reuşea, aproape că-i venea să plângă când, din senin, ce se gândi: ,,Doamne, Tu care eşti bun şi le ştii pe toate şi pe toate le ierţi! Uită-te şi la mine păcătosul că mi-am uitat acasă cartea de rugăciuni! Şi fiindcă altceva nu mă pricep a face uite, jumătate de oră eu o să rostesc alfabetul de la cap la coadă…Şi de acolo să alegi Tu literele care alcătuiesc rugăciunile, căci Tu le ştii pe toate şi uite aşa poate voi simţi şi eu că mă rog!

Se spune că un înger, auzind aceasta, a spus în sinea lui: ,,Viu este Domnul, Dumnezeul nostru că nu am auzit până astăzi o rugăciune mai puternică ca aceasta de acum,  a ţăranului”…

(povestire din volumul Nestemate duhovniceşti 1, adaptare după un text de Anthony de Mello)

www.edituracristimpuri.ro

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: