Lupul ,,mielusel” (Nestemate duhovnicesti II)

CARTEA CU 52 DE POVESTIRI O POTI COMANDA AICI

Omul dacă posteşte se poate face blând, ca un mieluşel. Uneori chiar şi fiarele sălbatice sunt îmblânzite şi smerite de post, de foame. Povesteşte Părintele Paisie de la Sfântul Munte Athos că un lup, din pricină că era flămând, devenise aproape un mieluşel. Odată, într-o iarnă cu zăpadă multă, lupul flămând a venit până în curtea mânăstirii unde trăia Cuviosul.
Părintele, pe un ger cumplit, a ieşit împreună cu fratele său să hrănească animalele. Fratele părintelui avea cu el o bâtă ca să se apere de fiarele sălbatice. Lupul era aşa de flămând încât stătea chiar să primească un băţ pe spinare, numai să capete ceva să-şi aline foamea. Se făcuse ca un mieluşel, într-atât era de blând.
Aşa şi omul care posteşte se face mai bun, mai blând, mai cumpătat.