Ma uit la adolescentii de pe strada si vad ca sunt cam certati cu încălţămintea de iarnă. Pe un strat de zapadă substanţial ei alunecă graţios în tradiţionalii ,,adidaşi”. Nu sunt chiar atât de bătrîn încât să încep cu sfaturi ,,mamaistice”, dar nici într-atât de tânăr încât să tac. Mi amintesc doar că în generaţia adolescenţei mele, bocancii erau nelipsiţi, chiar şi în mijlocul verii, pentru că se asortau cu blugii rupţi şi cu muzica Pink Floyd, Phoenix sau Iris. Acum, ca puştii patinează graţios în încălţăminte uşoară, n-o fi aşa o mare tragedie, că doar răcesc pe tălpile lor. Tragedie, mai mică sau mai mare, este pe partea de climă, care a luat-o zdravăn razna. Mă gândeam, mai în glumă, mai în serios, ce ar fi făcut firavii adidaşi îtr-o bătălie de anii 80 în care zăpezile depăşeau frecvent 70 de centimetri. Aşadar ,,papuceii” ori fi ei comici, dar sunt exact semnul că am stricat multe pe planeta asta şi vrem acum să o dăm la gunoi ca pe o jucărie stricată. Articolul ăsta nu este scris de pesimistul din mine, oricat ar crede asta dragul meu prieten Lucian, ci vrea să fie un semnal care să ne dea de gândit. Să aruncăm gunoiul unde trebuie, să poluăm mai puţin, să luăm poziţie când nu ştiu ce fabrici dau cu noxele în noi, pe scurt, să ne pese mai mult de natură. Despre asta era vorba!
25 Ian
