Au dormit sub cerul liber, n-au avut ce pune pe masă, dar Dumnezeu le-a ţinut pe loc, rătăcite prin ruinele unei biserici părăsite şi vandalizate. Acum patru ani, in mai 2006, patru măicuţe au venit la Colilia, un fost sat dispărut din mijlocul Dobrogei, cu gandul să repare lăcaşul uitat de lume. Astăzi, şi-au văzut visul cu ochii.
Aşa arăta Mănăstirea Colilia cu patru ani în urmă, atunci când maica Rafaela şi alte trei măicuţe au venit aici. Vandalizată de săteni în momentul părăsirii localităţii, în 1970, biserica a rămas fără acoperiş, uşi şi geamuri
Lucrările de renovare au durat trei ani, la capătul cărora Mănăstirea Colilia şi-a deschis din nou porţile credincioşilor
Stepa tare a Dobrogei e rea, uscată şi nu ştie de glumă, iar maşina simte asta în fiecare groapă în care intră ca şi cum şi-ar lua adio de la noi. Am ieşit din comuna Cogealac (60 de kilometri de Constanţa, 85 de Tulcea) şi drumul spre Grădina e aspru şi tăcut, fără indicatoare şi memorie disponibilă. Căutăm Mănăstirea Colilia, mai degrabă rămăşiţele ei, după ce ţăranii din sat au plecat în 1970, goniţi de sistematizarea comunistă, cu tot cu acoperiş, tablă şi niscaiva acareturi.
La locul faptei, câmpul ne dezvăluie însă o mănăstire ca-n poveşti, mândră nevoie mare de renaşterea ei nebănuită. Acoperişul există iarăşi, apar oameni din mijlocul pustiului, credinţa există şi ea, neţărmurită. Pentru că fără încrederea în Dumnezeu, maica stareţă Stavrofora Rafaela spune că nimic nu s-ar fi mişcat în aceste ţinuturi în care doar corbii mai păstrează amintirea zborului: “Am venit aici pe 21 mai 2006, cu încă trei măicuţe, cu binecuvântarea Înalt Prea Sfinţitului Părinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului”.
15 camioane au scos câte 15 tone de gunoi
“Biserica nu mai avea acoperiş, geamuri sau uşi, oamenii luaseră orice se putea lua, iar înăuntru era numai gunoi de la oi, că se făcuse un strat de mizerie până la nivelul ferestrelor. Câteva săptămâni, cât a fost cald, am dormit sub cerul liber, apoi ne-am făcut toate un culcuş într-o încăpere ferită, aşteptând o minune”, spune maica Rafaela, care în octombrie 2006, după ce a fost la Iaşi, la moaştele Sfintei Parascheva, şi-a luat inima în dinţi şi s-a dus la Gigi Becali, să-i ceară sprijinul.
“Am visat că vom primi ajutor, Maica Domnului cred că mi-a spus asta, pentru că atunci când am ajuns la palat la domnul Becali, acesta a venit direct la noi, deşi stăteam într-o parte şi nu îndrăzneam, că era atâta lume acolo… Când a auzit despre ce e vorba, a zis pe loc că ne ajută, iar eu am început să plâng la gândul că rugile mi-au fost ascultate”. Muncitorii (peste 60 la număr) trimişi de patronul Stelei au lucrat mai bine de un an la refacerea şi consolidarea vechii biserici, Gigi Becali cheltuind mai multe sute de mii de euro.
15 camioane de 15 tone fiecare au fost necesare să scoată gunoiul din interior, rămas de la vechile stâne. Întrun ritm incredibil, s-a refăcut acoperişul, s-a îndreptat tencuiala, s-a pictat fresca, s-a pus marmură albă pe trepte, apoi uşi şi strane din lemn de stejar lucrate la Humuleşti (Neamţ). S-a montat şi o centrală eoliană pentru alimentarea cu energie electrică, s-au ridicat zece chilii pentru obşte, un paraclis, o clopotniţă înaltă de 17 metri, ba chiar au apărut şi 20 de căsuţe în care maicile de aici vor să adăpostească bătrâni fără ajutor sau copii rămaşi singuri.
Mai trebuie reparat doar drumul Citește în continuare →