Omul dacă posteşte se poate face blând, ca un mieluşel. Uneori chiar şi fiarele sălbatice sunt îmblânzite şi smerite de post, de foame. Povesteşte Părintele Paisie de la Sfântul Munte Athos că un lup, din pricină că era flămând, devenise aproape un mieluşel. Odată, într-o iarnă cu zăpadă multă, lupul flămând a venit până în curtea mânăstirii unde trăia Cuviosul.
Părintele, pe un ger cumplit, a ieşit împreună cu fratele său să hrănească animalele. Fratele părintelui avea cu el o bâtă ca să se apere de fiarele sălbatice. Lupul era aşa de flămând încât stătea chiar să primească un băţ pe spinare, numai să capete ceva să-şi aline foamea. Se făcuse ca un mie Continue reading
Ma uit la adolescentii de pe strada si vad ca sunt cam certati cu încălţămintea de iarnă. Pe un strat de zapadă substanţial ei alunecă graţios în tradiţionalii ,,adidaşi”. Nu sunt chiar atât de bătrîn încât să încep cu sfaturi ,,mamaistice”, dar nici într-atât de tânăr încât să tac. Mi amintesc doar că în generaţia adolescenţei mele, bocancii erau nelipsiţi, chiar şi în mijlocul verii, pentru că se asortau cu blugii rupţi şi cu muzica Pink Floyd, Phoenix sau Iris. Acum, ca puştii patinează graţios în încălţăminte uşoară, n-o fi aşa o mare tragedie, că doar răcesc pe tălpile lor. Tragedie, mai mică sau mai mare, este pe partea de climă, care a luat-o zdravăn razna. Mă gândeam, mai în glumă, mai în serios, ce ar fi făcut firavii adidaşi îtr-o bătălie de anii 80 în care zăpezile depăşeau frecvent 70 de centimetri. Aşadar ,,papuceii” ori fi ei comici, dar sunt exact semnul că Continue reading
Mă lasă, Părinte, acuma, să pun Genunchii mei reci lângă-al tău Sfânt mormânt! Duc patimi în trup, ispite în gând; Îngăduie-mi, Sfinte, durerea s-o spun!
Dă-mi lacrimi să-mi plâng păcatele grele Căci tare-am mâhnit pe Tatăl Ceresc Cu vorbe, cu fapte, cu patimi ce cresc În sufletu-mi trist şi plin cu Continue reading
În copilărie, Părintele Paisie Aghioritul căuta mereu fapta bună. Cuviosul Paisie povesteşte că odată, când un frate de-al său a omorât o păsărică, s-a mâhnit foarte mult şi l-a certat cu asprime. El a luat pasărea şi a îngropat-o. În acea vreme se împrietenise cu mulţi copii de vârsta sa. Mergeau în pădure, se rugau, citeau Vieţile Sfinţilor şi posteau.
Dar după o vreme, mamele acelor copii şi-au sfătuit odraslele: ,,Nu faceţi prietenie cu acesta, că nu degeaba este poreclit călugărul, o să vă chinuiască!”.
Şi astfel, viitorul mare ascet, Paisie a ajuns să nu mai aibă prieteni de vârsta lui. Şi a încercat să facă prietenie cu copii mai mari. A început să tragă cu praştia şi a devenit cel mai bun ţintaş. La început trăgeau la ţintă, apoi au început să tragă după păsări. Odată a nimerit o păsărică şi a ucis Continue reading
La ora la care scriu acestea, Sorana inca nu si-a incaltat pantofii de sport pentru a intra pe arena care gazduieste meciul din turul III al Openului Australian, meci pe care il joaca in compania italiencei Sara Errani. Simt ca noaptea aceasta va fi buna pentru targovisteanca noastra. Daca zilele sunt reci si atat de urate incat lumea a iesit in strada, macar noptile sa fie mai caldute. Mai presimt ca in panoplia Hagi, Nadia, Nastase trebuie sa se mai alature cineva si de ce nu ar fi Sorana Carstea? Sportul in Romania nu mai este sustinut la noi de catre guvernanti, nu are sponsori si nu e industrie, desi ar putea fi(exceptie face fireste, fotbalul)…
Cu toate astea eu sunt gata sa dau cu subsemnatul la una dintre realitatile care sunt greu de contrazis. Chiar si cu saracie, cu mancare proasta, cu umilinte, cu stress, cu salarii subumane, romanul are inca material genetic formidabil. Putem sa mai dam campioni mondiali. Cand vad copii atat de fumosi in scolile in care predau, ma mir de fiecare data cand ii reintalnesc. Daca cineva priceput ar prospecta, dorind sa afle de ce sunt capabili acesti copii, cu siguranta ca ar gasi in ei stofa de Continue reading
POTI COMANDA CARTEA AICI – 52 DE POVESTIRI MINUNATE SI CD INCLUS
A fost odată un judecător care îşi îndeplinea în mod corect profesia. Dacă vedea că cineva era escroc, nu numai că nu-i primea dosarul, ci îl şi mustra cu asprime pentru a-şi reveni. Dacă vedea pe unul că era vinovat, dar se căia, încerca să aranjeze cumva lucrurile sau să-i micşoreze pedeapsa. Dacă vedea că este sărac şi nedreptăţit, nu lua deloc bani de la el şi încerca să-l îndreptăţească la judecată.
Acest judecător, despre care povesteşte Cuviosul Paisie Aghioritul, trăia foarte simplu, iar banii pe care-i câştiga în plus îi împărţea unor familii sărace. Femeia sa era de asemenea credincioasă. Ea era un pic supărată, fiindcă nu putea avea Continue reading
Odată un frate începător şi-a uitat chilia sa deschisă şi a intrat în ea o femeie. Când a aflat aceasta fratele, a fost cuprins de mâhnire şi s-a tulburat:
,,O, s-a spurcat chilia! Înfricoşător lucru, s-a pierdut lumea!”
Ia spirt şi stropeşte pe podea, apoi îi dă foc, ca s-o dezinfecteze! Puţin de n-a ars şi mănăstirea. Şi-a ars duşumeaua chiliei, însă gândul nu şi l-a ars. Pe acela trebuia să-l ardă, pentru că răul se afla în el. Dacă şi-ar fi pus gândul cel bun în minte, spunându-şi că femeia a intrat în chilia lui din evlavie, ca să se folosească, ca să primească Har şi să se nevoiască şi ea, s-ar fi Continue reading
Ce dulce mi-a fost insomnia pe cand deschizand televizorul am putut sa fiu martor al unui eveniment sportiv care, din ce stiu, nu are precedent in ultimii ani. Am crezut ca nu vad bine scorul din partida Sorana Carstea / Samantha Stosur, apoi m-am sters la ochi si am inceput sa respir cu emotie la fiecare minge jucata pana la sfarstul partidei. Am strans si eu pumnii pe sub plapuma, bucurandu-ma la fiecare minge castigata de romanca, iar dupa victorie am spus: ,,Da! Am motive sa incep ziua asa cum trebuie!’
Pe de alta parte sunt si un pic trist, asta pentru ca evenimentele sportive in care Romania este reprezentata nu mai sunt transmise sau sunt difuzate de televiziunile de Continue reading
FILOCALIA PENTRU COPII SI TINERI (18 POVESTIRI) POATE FI COMANDATA AICI
(fragment)
Fata se trezi dintr-odată şi zise:
- Vai cuvioase! Nu ştiu ce s-a întâmplat! N-am auzit rugăciunile pe care le-aţi spus!… De osteneală şi drum lung am adormit…Şi….Şi am avut un vis ciudat! Se făcea că eram printre oi şi chiar eu eram o oaie…
Şi începu a povesti pe îndelete toate câte le pătimise în acel vis şi cum se învoise oaia cea rea cu lupii…
- Uite fata mea, ce mare e Dumnezeu! El lucrează şi când suntem adormiţi şi ne trimite vise spre înţelepţirea noastră…
- Păi ştiţi părinte, eu tot nu am înţeles de ce am visat acestea….Ce legătură are visul meu cu credinţa în Dumnezeu?…
Un căpitan de tâlhari s-a deghizat în monah şi a cerut găzduire peste noapte la o mănăstire de călugăriţe, ca să o poată prăda.
Stareţa şi toate călugăriţele l-au primit cu deosebit respect, ca pe un avva mare. S-au adunat toate călugăriţele să ia binecuvântare de la el, i-au spălat picioarele şi au luat apoi apa aceea pentru binecuvântare.
O soră paralizată s-a vindecat spălându-se cu credinţă cu acea apă şi, spre uimirea tuturor, s-a dus şi aceea să ia binecuvântare de la acela.
Văzând minunea, căpitanul de tâlhari s-a schimbat lăuntric, s-a pocăit, a aruncat sabia ce-o avea ascunsă sub rasă, iar după puţin timp, atât el, cât şi cei împreună cu el, s-au făcut Continue reading
Un tânăr călugăr obişnuia în fiecare dimineaţă, înainte de a pleca la treburile zilnice, să se roage. Dar de fiecare dată când se aşeza în genunchi la rugăciune o mică pasăre venea la geamul lui şi începea să cânte. Cu cât călugărul se ruga mai intens cu atât mica pasăre cânta mai tare şi mai alert.
Azi aşa, mâine aşa, până într-o zi când călugărul supărat că niciodată nu putea să se roage în linişte îi spuse lui Dumnezeu:
- Doamne, fă să fie linişte, să-ţi pot trimite rugăciunea mea!
În acel moment pasărea zbură de la geam şi se făcu o linişte deplină. Călugărul fericit se întoarse în camera lui şi căută să se roage. Dar de fiecare dată când începea o rugăciune, gândul îi zbura la treburile zilnice pe care le avea de obicei de îndeplinit şi uita de rugăciune.
Neştiind ce să facă, se duse la stareţ şi-i povesti tot ce s-a întâmplat. Atunci stareţul îl întrebă:
Simion nu voi să asculte mai mult, fiindcă deja inima îi bătea foarte tare:
,,Auzi, zise el în sinea lui, vor să ajute oamenii în nevoie! Dar ce, io nu sunt om în nevoie? Mă voi duce dimineaţă la râu şi dacă voi pescui o ladă cu bogăţii o iau cu mine acasă, că şi io am trebuinţele mele”.
Simion nici măcar nu gândi o clipă că ar putea fi atras într-o cursă. Ajunse acasă, se pregăti să doarmă, dar mai mult se foi de pe o parte pe alta şi până să se crape de ziuă luă drumul să ajungă primul pe malul râului. Se puse lângă o piatră mare şi aşteptă…şi aşteptă. Apoi începu să se crape de ziuă de-a binelea şi văzu că nimic nu trece pe râu în dreptul lui. Dar mai apoi făcu ochii mari de mirare, fiindcă un cufăr acoperit cu o pânză galbenă venea spre locul în care se afla el. Îşi înfipse bine picioarele în pământ, se opinti şi întinse mâinile cât să fie sigur că prinde cutia. Cufărul ajunse în dreptul lui, dar nu avu forţă să-l reţină şi aproape că intră până la gât în apă pentru a-l ţine pe loc… Apoi apucă de un mâner cufărul şi-l trase prin apă până la mal. Inima bătrânului bătea mai să iasă din piept, şi când ajunse la mal dădu la o parte pânza care acoperea cufărul. Şi ce să vezi!?… Înăuntru nu erau decât Continue reading
52 de povestiri din intelepciunea Sfintilor Parinti gasesti AICI
Povestesc bătrânii că unui pustnic Dumnezeu i-ar fi cerut, drept osteneală, să împingă în toate zilele vieţii lui o stâncă mare, aflată lângă bordeiul său. Şi mulţime de ani s-a nevoit însinguratul monah, tot împingând la acea piatră, din răsărit şi până în apusul soarelui, dar stânca nici că s-a mişcat măcar aşa de un deget. Istovit fiind de la o vreme, potrivnicul diavol i-a adus numaidecât şi gândul zădărniciei ostenelilor sale. Deci s-a rugat atunci monahul, iar mai pe urmă L-a întrebat pe Dumnezeu unde a greşit, de ce nu s-a mişcat din loc acea piatră?!…
Şi pentru ruga lui stăruitoare, Domnul i-a adus aminte că ascultarea lui fusese să împingă piatra, nicidecum s-o urnească din loc! Deci truda lui Continue reading
52 de astfel povestioare cu talc gasesti in ACEASTA CARTE
Un călugăr a mers într-o bună zi într-un oraş mare, însoţit fiind de o rudenie a sa. În mijlocul vacarmului citadin, monahul a pretins că a auzit un greiere, deşi tovarăşul său de drum nu l-a crezut. Trecând strada şi căutând atent sub un copac, călugărul a găsit greierele, spre stupefacţia rudei sale.
- Trebuie că ai un auz supraomenesc!
- Nu! Urechile mele nu sunt diferite de ale tale. Totul depinde însă de ce asculţi cu ele, spuse monahul.
- Nu se poate! Eu n-aş putea auzi un greiere în acest zgomot, în această forfotă!
- Depinde de ceea ce este important pentru tine. Să facem o demonstraţie.
Apoi monahul a scos câteva monede pe care le-a lăsat să cadă discret pe asfaltul trotuarului. Pe dată, cu tot zgomotul asurzitor al oraşului, toţi oamenii dimprejurul lor şi-au întors capetele speriaţi că banii căzuţi erau ai lor.
- Înţelegi acum? Totul depinde de ceea ce este important pentru oameni…
…
Dacă privim şi ascultăm zilnic ştirile morbide şi gâlcevitoare ale televiziunilor Continue reading
Am observat un lucru, de cativa ani incoace, la inceput de an, auzim de o nenorocire sau de un accident grav (vezi ultimii doi ani Huidu si Lucescu) si tot prin ianuarie apar listele cu filmele de Oscar, filme care mie mi se par din ce in ce mai dezamagitoare. Am incercat aseara sa vizionez ,,Moneyball” si mi s-a parut a fi o tortura asupra psihicului, o jignire adusa ideii de ,,action movie”. Oricat de ,,psihologic” ar fi, si oricat de bazat pe matematica sau statistici, un film ar trebui sa aiba si ceva actiune, iar eu in 30 de minute de tortura nu am vazut decat talk talk talk si bla bla bla. Daca ma intreaba cineva ce caut sa ma uit la filme din acestea, cand as avea poate ceva mai bun de facut am sa-i raspund ca profesia ma obliga sa fiu la curent cu ce se intampla si in cinematografie. Nu ai ce sa cauti intr-un post de radio daca nu ai cunostinte din domenii diverse, parerea mea…Iata si ceva articole pe seama acestui film
Inspirat dintr-o poveste adevărată, Moneyball este un film dedicat tuturor celor care au visat vreodată să se pună cu sistemul. Brad Pitt joacă rolul lui Billy Beane, managerul echipei de baseball de ligă A Oakland şi sufletul echipei, cel care are o revelaţie: toată filosofia tradiţională a baseball-ului este greşită. Determinat să îşi reinventeze echipa în liniile unui buget strâns, Beane va trebui să facă faţă şi cluburilor mai puternice. Managerul se asociază cu puternicul Continue reading
Fosta membră a trupeiASIA a lăsat muzica pe planul doi pentru a deveni o scriitoare de succes. În acest moment, cărţile educative pentru copii scrise de ea sunt foarte căutate
Prima carte semnată Irina Nicolae, „O parte de lume văzută prin ochii mei“, a apărut în februarie 2008. „Este un album de fotografie, publicat în condiţii grafice de excepţie care te poartă pe tărâmuri de vis pe care eu am avut ocazia să le „ating“ şi să le „captez“ cu ajutorul aparatului. O călătorie într-o lume văzută prin ochii sufletului meu“.
Sfârşitul anului 2008, aduce şi prima carte dedicată celor mici, prima poveste semnată Irina Nicolae,„În Ţara lui Dovlecel“.
Dovlecel este personajul creat de Irina, marcă înregistrată, cel care a devenit prietenul micilor săi cititori.
Învăţând cu Dovlecel
„Am continuat cu o linie educativă, care să le deschidă drumul spre cunoaştere, o linie ce propune Continue reading
52 de astfel de povestiri gasesti AICI, carte plus CD AUDIO
Odată, doi fraţi dintr-o mănăstire s-au sfătuit să postească şi să se roage într-un beci, neştiuţi de nimeni. După o săptămână au venit la egumen şi i-au zis:
- Părinte, vă rugăm să ne spovediţi, că mâine vrem să ne împărtăşim.
- Da’ unde aţi fost voi doi până acum? întrebă egumenul.
- Am postit şi ne-am rugat în beci.
- Cine v-a dat binecuvântare să faceţi aceasta?
- Dar pentru post şi rugăciune mai trebuie binecuvântare?
- Eu nu vă spovedesc până nu vă căiţi de neascultarea voastră, a zis bătrânul.
A doua zi, fraţii s-au îmbolnăvit amândoi. Atunci stareţul a pus obştea la post şi rugăciune pentru ei, li s-a făcut Sfântul Maslu şi s-au vindecat. Aşa s-au izbăvit cei doi fraţi de neascultare. Şi au ţinut posturi aspre doar cu binecuvântarea duhovnicului.
Invocând corectitudinea politică, în toate manualele şcolare australiene se va modifica exprimarea timpului istoric. Astfel, expresia „înainte de Hristos” va deveni „înainte de epoca modernă”, iar „după Hristos” va deveni „era modernă”. Politicienii australieni nu mai vor să audă de Hristos. De mai mult timp, tot în Australia, în serviciul public şi în manualele şcolare, sărbătoarea „Crăciunului” a fost înlocuit cu „perioadă festivă” (Kopp online).
În mai multe mari oraşe din Europa pomii de Crăciun sunt interzişi din motive de toleranţă multiculturală. Marile firme nu mai fac festivităţi de Crăciun, în unele grădiniţe nu este permisă cântarea colindelor. În Oxford (Anglia) autorităţile nu mai folosesc cuvântul Christmas (Crăciun) pentru a nu-i jigni pe musulmani.
Acum câţiva ani, la Bruxelles, tot pentru a nu-i deranja pe Continue reading
Sfântul Antonie cel Mare, Părintele tuturor călugărilor, s-a născut în Egipt în anul 251, trăind în mijlocul unei familii bogate şi nobile. Încă din tinereţe, el şi-a lăsat toată averea săracilor şi surorii lui şi s-a retras în deşert. Aici el a locuit ani de-a rândul în pustietate, într-o colibă de crengi.
O creştină cucernică îi aducea o pâine mică de orz de două ori pe săptămână. Anton, pentru a se feri şi de acest ultim contact cu lumea, a intrat şi mai adânc în deşert, ducând cu sine numai un crucifix şi Biblia.
Trăieşte aici, în pustie, hrănindu-se cu rădăcini, ceva curmale, lăcuste şi miere.
Sfântul Antonie cel Mare şi-a dedicat întregul timp rugăciunii, vieţii ascetice şi studiului Sfintelor Scripturi.
După mulţi ani, el s-a dus într-o zi să viziteze Continue reading
Regina nu spuse nimic, se revoltă în sinea ei că prinţesa are ochi pentru un biet grădinar, ieşi din dormitorul prinţesei şi se duse întins spre dormitorul împăratului. Dădu poruncă unui slujitor să-l trezească pe stăpân şi aflându-se faţă în faţă cu soţul ei, îi spuse:
- Ceea ce nu ne-am dorit, s-a întâmplat! Fata noastră a fost văzută fără batic!
- Cum aşa!? aproape că tună regele.
Şi regina povesti cum cu puţină vreme înainte de miezul nopţii, fata a ieşit la geam şi a fost zărită de grădinarul cel tânăr. Regele se scărpină în barbă cugetă un pic apoi spuse:
- Dau ordin ca toată lumea să meargă la culcare! Vom vedea ce este de făcut mâine dimineaţă…
Se făcu linişte la palat, toată lumea merse la culcare, regele însă în patul său se foia pe toate părţile, fiindcă nu-i venea să creadă ce se întâmplase cu fiica lui. Nu-i venea a crede că se împlinise vraja acelei împărătese de departe. Adormi înspre dimineaţă şi avu un vis în care îi apăru un bărbat cu frunte înaltă şi cu barbă îngrijită, care purta haine călugăreşti.
,,Cine eşti? l-a întrebat regele în vis, pe cel din faţa lui.”
,,Nu contează cine sunt, ci contează îndeosebi că am venit să-ţi vorbesc despre vise.”
,,Păi de ce Continue reading
Puteti sa faceti celor dragi un cadou de suflet, ceva care sa i hraneasca si spiritual. Vorbesc de aceasta carte pe care o prezint aici care are mangaierea duhovniceasca si binecuvantarea unui staret de la Muntele Athos. Nasterea Domnului sa o intampinam asa cum trebuie, cu inimile deschise spre Lumina pe care o da credinta.
Carte de Craciun, carte ortodoxa pentru copii, carte pentru suflet, educatie religioasa. O originală şi minunată poveste de iarnă care evocă timpul în care creştinii ortodocşi din Ardeal erau prigoniţi. Colinde romanesti, versurile celor mai frumoase colinde de Craciun.
Pe Cd apar:
1. Paula Seling – Din an în 2. Corala Dominus – Steaua sus rasare 3. Corul Caedonia – O ce veste minunată (live) 4. Corala Dominus – Bună dimineaţa la Moş Ajun 5. Corala I.C. Danielescu – Iată vin colindători 6. Andra – Deschide uşa creştine 7. Corul Concentus – Crăciunul (live) 8 Corala Symbol – La Vifleem colo-n jos 9 Corala I.C. Danielescu – Legănelul lui Iisus 10. Corul Mira – Mândru-i cerul 11. Paula Seling – Praznic luminos 12. Corul Symbol – Moş Crăciun 13. Grupul Anatoly – Continue reading
Luni, 28 noiembrie, s-au implinit 22 de ani de cand parintele Arsenie Boca a trecut la Domnul.
Comanda o carte despre Parintele Arsenie Boca la cel mai mic pret de pe piata aici
Parintele Arsenie Boca s-a nascut pe 29 septembrie 1910, la Vata de Sus, in judetul Hunedoara si a primit la botez numele de Zian.
Clasele primare le-a urmat in satul natal. In 1929 devine absolvent al Liceului Avram Iancu din Brad, ca sef de promotie. In perioada 1929-1933 urmeaza cursurile Institutului Teologic dinSibiu, iar in 1933 urmeaza cursurile Institutului de Belle Arte din Bucuresti.
In anul 1935 este hirotonit diacon celib, iar in 1939 ajunge in Sfantul Munte al Athosului, unde va vietui vreme de trei luni. Revine intaracu cateva copii ale unor manuscrise ale Filocaliei, pe care le traduce impreuna cu parintele Dumitru Staniloae. Este considerat ctitor al Filocaliei romanesti. Iata ce spune parintele Dumitru Staniloae in prefata primei editii a Filocaliei, aparuta in 1947: “Un cald cuvant de multumire trebuie sa aduc P. Cuv. parinte ieromonah Arsenie, de la Manastirea Continue reading
Editura Cristimpuri va fi şi ea prezentă la TÂRGUL DE CARTE GAUDEAMUS in spatiul 3.20, standul 103 aproape de Ceainăria Gaudeamus. Acolo veti gasi si cea mai nouă apariţie, cea mai nouă carte tipărită sub egida Cristimpuri, vorbim de cartea NESTEMATE DUHOVNICESTI vol II. Cartea este o incursiune în 52 de trepte în tezaurul de înţelepciune al Sfinţilor Părinţi ai Bisericii.
Totodată, elevii Şcolii H.M. Berthelot Ploieşti au primit invitaţia de a participa pe 26 noiembrie 2011 la cel mai important eveniment cultural de tip expoziţional din România – Târgul Internaţional GAUDEAMUS – Carte de învăţătură.
Elevii din Şcoala H.M.Berthelot vor participa la lansarea cărţii ,,Nestemate duhovniceşti” vol.II, scrisă de Prof. Cristian Şerban. La standul Editurii Cristimpuri ei vor putea să scrie pe Continue reading
In fiecare an, pe data de 8 noiembrie, Biserica cinsteste Soborul Sfintilor Mihail si Gavriil si a tuturor Puterilor ceresti celor fara de trupuri. Deci, pe 8 noiembrie nu ii praznuim doar pe Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil, ci pe toate cetele ingeresti care nu s-au despartit de Dumnezeu.
Lumea ingereasca a fost creata de Dumnezeu din nimic, nu din ceva preexistent si nici din fiinta Sa. Referatul biblic despre creatie nu vorbeste in mod precis despre crearea ingerilor. Sfintii Parinti afirma ca la creatie nu se vorbeste explicit despre ingeri din doua motive: evreii, inclinati spre idolatrie, ar fi cazut usor in ratacirea idolatra a popoarelor vecine si ca in cartea Facerii se urmareste numai infatisarea inceputului lumii vazute.
In ceea ce priveste ierarhia ingereasca, Dionisie Areopagitul vede cetele ingeresti in numar de noua, asezate in cate trei grupuri suprapuse: Serafimi, Heruvimi, Scaune; Domnii, Puteri, Stapanii; Incepatorii, Arhangheli, Ingeri. Biserica si-a dat consimtamantul asupra acestei ierarhii prin introducerea ei in pictura bisericeasca.
Pentru ca ingerii sunt netrupesti, la ei nu se poate vorbi de sex si nici de o transplantare a speciei (Fac 6,2), deci, ei nu se casatoresc, nu se inmultesc (Matei 22,30) si nici nu mor (Luca 20, 35-36). Ingerii isi transmit unii altora propriile lor ganduri si hotarari fara sa rosteasca cuvinte. Insa, pentru indeplinirea slujbei lor, pot lua infatisare omeneasca (II Reg 6,17), pot sa vorbeasca, sa manance, sa apara imbracati si uneori purtand aripi (Fac. 32,25; Luca 24, 4; Matei 28,3; Apoc 14,6).
Lucrarea principala a ingerilor Continue reading
Începând cu 01.01.2012 Cd-urile care au însoţit de obicei cărţile Editurii Cristimpuri vor putea fi comandate separat din secţiunea Cd-uri a site-ului www.edituracristimpuri.ro.
Smerită cugetare arată cel care, ocărât fiind de altul, nu-şi micşorează dragostea faţă de acesta.
Să ne temem de Domnul ca de fiare. Căci am văzut oameni care, ducându-se să fure, nu se temeau de Dumnezeu, dar, auzind lătrat de câini în acel loc, s-au înapoiat îndată; şi ceea ce n-a făcut frica de Dumnezeu, a făcut frica de fiare.
Darul lacrimilor este mai mare decât botezul, deoarece curăţă păcatele săvârşite după acesta.
Ascultarea înseamnă a nu te mai încrede în tine toată viaţa, indiferent de ce bine ai săvârşi.
Din ascultare se naşte smerenia, din smerenie discernământul, din discernământ străvederea, iar din aceasta înainte vederea.
Părintele Arsenie a fost un om extraordinar, un om al lui Dumnezeu, un mare părinte al Bisericii noastre. Pentru mine personal, cel mai mare din veacul nostru… Despre Părintele Arsenie trebuie să vină vremea, cât mai curând posibil, să se scrie mai mult, să se vorbească mai mult; şi eu sunt absolut sigur, şi mărturisesc cu toată responsabilitatea mea de episcop ca va veni timpul rânduit de Dumnezeu, când Părintele Arsenie Boca va fi canonizat… Despre Părintele Arsenie încă se vorbeşte în termeni prea lumeşti. Dar se va vedea mai târziu. Eu îndrăznesc să spun că Continue reading
“Cea mai mare contributie a Indiei adusă lumii este să îi ofere o viziune spirituală a omului. Iar lumea face bine dacă se deschide de bunăvoie acestei străvechi întelepciuni ca să dobândească prin ea o îmbogătire pentru viata omenească” [36;139].
- Papa Ioan Paul al II-lea -
Părintele Cleopa Ilie mărturisea că “cea mai mare nebunie, păgânătate si rătăcire de la adevăr este de a crede cineva că după moarte sufletul omului intră în alte trupuri de oameni, dobitoace…” [40;325]. Această afirmatie poate părea cam aspră, dar este cât se poate de adevărată, este exprimarea concisă a modului în care Biserica lui Hristos priveste teoria reîncarnării.
Stim că unul dintre elementele cele mai importante ale credintei crestine este Continue reading
Cu ajutorul lui Dumnezeu peste doar cateva zile va iesi de la tipar vol. II al cartii ,,Nestemate duhovnicesti”, pilde şi istorioare care ajută la mântuirea sufletului. Iată o poveste din cele 52, intitulată ..,,Călugărul şi pasărea”. Cartea este însoţită de CD ul audio ,,Comoara din grădină” o poveste originală de Cristian Şerban.
Un tânăr călugăr obişnuia în fiecare dimineaţă, înainte de a pleca la treburile zilnice, să se roage. Dar de fiecare dată când se aşeza în genunchi la rugăciune o mică pasăre venea la geamul lui şi începea să cânte. Cu cât călugărul se ruga mai intens cu atât mica pasăre cânta mai tare şi mai alert.
Azi aşa, mâine aşa, până într-o zi când călugărul supărat că niciodată nu putea să se roage în linişte îi spuse lui Dumnezeu:
- Doamne, fă să fie linişte, să-ţi pot trimite rugăciunea mea!
În acel moment pasărea zbură de la geam şi se făcu o linişte deplină. Călugărul fericit se întoarse în camera lui şi căută să se roage. Dar de fiecare dată când începea o rugăciune, gândul îi zbura la treburile zilnice pe care le avea de obicei de îndeplinit şi uita de rugăciune.
Întâlnindu-se cu Părintele, mama i-a reproşat: „Ţi-a fost ruşine cu mine de n-ai vrut să spui la lume că eu sunt mama ta?” şi i-a zis Părintele: „Nu mamă, dar dacă spuneam lumea îţi rupea hainele de pe matale când veneai încoace”.
A spus mama Părintelui, cu ocazia acestei vizite la mănăstire că atunci când era însărcinată cu Părintele, a văzut soarele şi luna în pântecele ei şi nu ştia ce va fi. Şi a văzut şi un peisaj. Când a venit la Sâmbăta a spus ca a văzut exact peisajul de aici, cu munţi şi mănăstirea. (Gheroghe Silea, 45 ani – Sâmbăta de Sus) Continue reading
În istoriile vechi scrie despre următoarea întâmplare:
În cuibul unui pelican a intrat odinioară un şarpe veninos. Pelicanul nu era în cuib, erau numai puişorii singuri. Şarpele a început să muşte şi să bage veninul lui ucigător în toţi puişorii. Când era aproape să-i înghită, s-a ivit şi pelicanul. La zgomotul aripilor lui, şarpele a părăsit cuibul, fără să guste din pradă.
Bietul pelican vede cu durere că puişorii lui sunt pe jumătate morţi, fiind otrăviţi de vrăjmaşul şarpe. Fără să mai stea mult pe gânduri, el se hotărăşte să-i scape cu orice preţ. Şi iată anume ce face: îşi găureşte coasta cu ciocul şi cu sângele său adapă pe toţi puişorii care sunt ameţiţi de veninul şarpelui. Sângele lui curat are minunata putere să taie otrava şarpelui şi prin aceasta puişorii lui se înviorează şi scapă de moarte. Pelicanul este o pasăre de pustie cu gâtul lung, ca şi bâtlanul. Când puişorii lui sunt aprinşi de sete sau vătămaţi de jigănii otrăvitoare, atunci pelicanul îşi răneşte coasta sa şi îi adapă cu sângele său. Iată o pildă minunată de dragoste părintească, care ajunge până la Continue reading
Posted by cristiserban in Fără categorie. 2 comentarii
Sfantul Alexandru a fost un personaj de seama al primului sinod ecumenic de la Niceea (325). Accede la scaunul episcopal al Alexandriei in 313. In timpul episcopatului se confrunta cu schisma lui Meletie, iar incepand cu anul 319, cu unul dintre cei mai mari adversari ai ortodoxiei, Arie, unul din preotii sai slujitori, care a inceput sa predice o invatatura neconforma cu traditia si credinta Bisericii. La inceput Alexandru a incercat sa rezolve noua tensiune in mod pasnic. Ereziarhul si adeptii sai refuza orice conciliere. Este in cele din urma chemat in fata unui sinod local (321).
La multi ani si tie Alexandru, puiutul nostru iubit!
Aici Arie si adeptii sai vor sustine ca Fiul nu era vesnic, ci a fost creat de “Cuvantul” sau intelepciunea impersonala a Tatalui si, prin urmare, era strain esentei Tatalui, cunoscandu-L pe Acesta in mod imperfect, Fiul fiind creat pentru a fi un instrument al Tatalui la crearea omului. Unul din episcopii participanti la sinod a intrebat: Poate El atunci sa se schimbe din bine in rau? Tabara ariana a raspuns: “intrucat este faptura creata, o astfel de schimbare nu este imposibila”. Sinodul a pronuntat pe loc anatema! In sprijinul apararii ortodoxiei a fost chemat si Osie, episcop de Cordova. Criza s-a accentuat Continue reading
Posted by cristiserban in Fără categorie. Un comentariu
Parintele Gavriil Stoica este cunoscut indeobste ca duhovnicul de la Manastirea Zamfira. Nascut in ziua de 21 februarie 1935, in localitatea Aninoasa, din judetul Arges, parintele Gavriil a adormit in Domnul intr-o zi de duminica, in data de 25 august 2008.
O excelenta carte despre viata si invataturile Parintelui puteti comanda pe www.edituracristimpuri.ro
Parintele Gavriil Stoica s-a nascut intr-o familie evalvioasa, alaturi de alti noua copii. Parintii sai, Stelian si Maria, se trageau si ei din parinti foarte buni, crestini si gospodari. Dupa numele sau de botez, Gheorghe, parintele s-a nascut intr-o familie credincioasa, in care se postea, se facea rugaciune si se traia in frica de Dumnezeu. La un moment dat, imbolnavindu-se de inima si stand la pat, tanarul Gheorghe a avut vreme sa acorde mai multa atentie cartilor bisericesti.
Drept urmare, el a pasit in viata monahala in ziua de 25 iunie 1953, la varsta de numai 17 ani. Despre acea zi, parintele isi amintea cu drag, zicand: “Am plecat la manastire, dar cu convingerea ca daca m-as mai naste de o mie de ori, tot calugar m-as face!” Tanarul Gheorghe a fost tuns in monahism la Manastirea Slanic Continue reading
Părintele Cleopa povestea că pe vremea când era încă frate de mânăstire, nimeni nu-şi încuia chilia, pentru că nu avea nici cine şi nici ce fura. Toate erau de obşte, aşa ca la începutul creştinismului. Într-una din zile vrăjmaşul diavol a dat să-l biruie pe tânărul părinte. Era de rând la bucătărie, când a venit la el un credincios şi i-a spus, întinzându-i un bănuţ: ,,Părinte Cleopa, iată ce monede noi si frumoase au ieşit !”. ,,Şi mi-a dat una si mie una” zice părintele. ,,Eu am dus banul la chilie, l-am pus pe fereastra sub o hârtie, ca să nu-l vadă nimeni, şi am încuiat uşa. De la bucătărie mă duceam mereu la chilie si săltam hârtia de pe geam, să văd dacă nu a dispărut banul. Nu trecea mult şi iar mă duceam la chilie. Intr-o zi, văzând eu Continue reading
In fiecare an, pe data de 7 august, o praznuim pe Sfanta Teodora de la Sihla. Cuvioasa Teodora este prima romanca trecuta in randul sfintilor. A fost fiica lui Stefan Joldea, armas, un fel de comandant de artilerie la Cetatea Neamtului. Stefan Joldea, a trait in comuna Vanatori-Neamt si a avut doua fiice pe Marghita (Marghiolita) si pe Teodora. Aceasta din urma se casatoreste cu Elefterie, insa, nu dupa mult timp cei doi vor intra in cinul monahal. Teodora a intrat la Schitul Varzaresti-Vrancea, iar sotul ei, la Schitul Poiana Marului. Cuvioasa Teodora ajunge ucenica egumenei manastirii, schimonahia Paisia. Din cauza turcilor, egumena se retrage in Muntii Buzaului impreuna cu Sfanta Teodora si cu cateva maici. Dupa zece ani de nevointa in Muntii Buzaului, ajunge in Muntii Neamtului.
Ieroschimonahul Pavel, duhovnicul Sihastriei, a dus pe fericita Teodora in partile Sihlei, unde se afla un bordei parasit. Acolo a ramas singura, numai cu Hristos, si a petrecut multi ani in cea mai aspra nevointa pustniceasca. Era la sfarsitul secolului al XVII-lea. Schitul Sihla inca nu luase fiinta. Insa padurile din imprejurimi adaposteau numerosi pustnici.
Dupa un timp, Cuvioasa Teodora se muta din chilie Continue reading
În acest an (în luna august) a rânduit Dumnezeu ca în concediu să ajung la Aiud împreună cu părintele meu duhovnic şi familia lui, şi nu numai că părintele Augustin ne-a dăruit (părintelui duhovnic) sfinte moaşte, dar ne am bucurat şi de alte daruri de la măicuţa care ne-a fost ghid (iconiţa cu Maica Domnului de la Aiud şi ulei de la candela sfinţilor). Aş dori să fac o paranteză şi să evidenţiez faptul că, deşi acest loc nu excelează în ansamblul lui ca frumuseţe (mă refer la frumuseţea omenească, pe care o percepe ochiul), am remarcat cu mare bucurie că acest loc este plin de detalii dumnezeieşti care, de fapt, sunt adevăratele frumuseţi. CHIAR ESTE UN LOC DUMNEZEIESC. M-a copleşit crucea din Sfântul Altar, nu mai spun ce minunat este locul în care sunt ţinute sfintele moaşte şi mai ales ce amplasare minunată au sub Sfântul Altar. Este grăitoare şi acea celulă în miniatură în care este prezentat patul, precum şi o tinetă. Acum să trec direct la subiectul acestei scrisori. După ce m-am întors acasă din concediu, într-una din după-amieze, am adormit cu aerul condiţionat pornit – aparatul se afla în sufragerie, unde adormisem – şi, cu toate că nu bătea direct spre mine, totuşi când stai nemişcat se simte foarte puternic. La un moment dat, m-am trezit, deoarece îmi simţeam creştetul capului îngheţat, iar una din urechi mă durea. Chiar mă gândeam că o să mă pască o răceală şi o otită. Până seara, durerea de ureche s-a acutizat. Continue reading
SfântulAntonie cel Mare, Părintele tuturor călugărilor, s-a născut în Egipt în anul 251, trăind în mijlocul unei familii bogate şi nobile. Încă din tinereţe, el şi-a lăsat toată avereasăracilor şi surorii lui şi s-a retras în deşert. Aici el a locuit ani de-a rândul în pustietate, într-o colibă de crengi.
O creştină cucernică îi aducea o pâine mică de orz de două ori pe săptămână. Anton, pentru a se feri şi de acest ultim contact cu lumea, a intrat şi mai adânc în deşert, ducând cu sine numai un crucifix şi Biblia.
Trăieşte aici cu rădăcini, ceva curmale, lăcuste şi miere.
Sfântul Antonie cel Mare şi-a dedicat întregul timp rugăciunii, vieţii ascetice şi studiului Sfintelor Scripturi.
După mulţi ani, el s-a dus într-o zi să viziteze un sihastru pe nume Pavel, care avea faima de a fi un om sfânt.
Anton avea aproape nouăzeci de ani, dar dorea să înainteze şi mai mult pe drumul perfecţiunii. Pavel locuia într-o peşteră adâncă. Cei doi călugări s-au îmbrăţişat şi au varsat lacrimi de bucurie şi de emoţie.
Pavel şi Anton aveau bărbi foarte lungi şi ochi mari, asemănători cu aceia ai bufniţelor, din cauza obiceiului de a veghea în contemplaţie toată noaptea. Pavel îi spune lui Anton:
- Tu ai venit la mine din cauza renumelui pe care îl are sfinţenia mea. Dar trebuie să ştii, fratele meu, că eu mă aflu în faţa Domnului ca şi cum nici nu am început să-I slujesc.
Anton îi răspunde lui Pavel:
- Atunci înseamnă că am găsit un bun tovarăş de drum, fiindcă eu mă aflu cu un pas în urma ta.
Cei doi s-au aşezat pe o rogojină în peşteră. Anton întrebă atunci:
- Spune-mi, părinte; are mai multă importanţă postul ori iubirea pentru aproapele?
Pavel răspunde:
- Iubirea este de preferat postului. Iubirea este dorită de Dumnezeu; postul însă depinde de noi. Cu ani în urmă, am vizitat o mănăstire unde locuiau mulţi călugări bolnavi. Stareţul le îngăduia să nu ţină un post prea sever, dar ei tot nu se însănătoşeau. Atunci i-a scutit pe călugări de tăcere şi în fiecare seară a îngenunchiat în faţa lor. Le-a spălat picioarele, le-a cerut iertare, i-a servit la masă, aşa cum Hristos a făcut cu apostolii. Apoi i-a rugat să se comporte unii cu ceilalţi în acelaşi fel. Dialogul frăţesc, serviciile făcute reciproc şi iertarea dată unii altora schimbă în întregime o comunitate. La scurtă vreme, călugării s-au însănătoşit. Aşadar, iubirea este un leac mai bun decât orice altă virtute.
În timp ce Pavel şi Anton vorbeau despre virtuţile sfinte, veni amiaza. Iată ca un corb intră deodată în peşteră ducând în cioc o pâine, proaspătă de parcă atunci ar fi fost scoasă din cuptor.
Pasărea se apropie de Pavel şi lasă să-i cadă pâinea la picioare.
Pavel spuse atunci:
- De aproape douăzeci de ani, acest corb îmi aduce în fiecare zi câte o jumătate de pâine. Dar azi, pentru prima dată, aşa cum vezi, a adus în cioc o pâine întreagă. Domnul, cu iubirea sa nesfârşită, ştie că ai venit să mă vizitezi; s-a gândit şi la tine. Şi din acest fapt poţi înţelege, părinte, cum iubirea frăţească valorează mai mult decât postul.
Din ochii mari ai celor doi călugări au început să curgă lacrimi de duioşie. Au mâncat împreună pâinea minunată.
Apoi s-au îmbrăţişat şi s-au despărţit pentru a-şi urma viaţa, în linişte şi singurătate, pe drumul perfecţiunii.
Un cercetator rus a masurat puterea rugaciunii vindecatoare. Expertii rusi in femomene paranormale au facut un experiment alaturi de cercetatori stiintifici si au ajuns la concluzia – cunoscuta, de altfel, de credinciosi – ca oamenii pot să se vindece, într-adevăr, în biserici atunci când ating sfintele moaşte sau sanctuarele. Oamenii de ştiinţă dinPetersburgau dovedit-o şi au descoperit şi mecanismul “material” al acestui fenomen divin.
“O rugăciune este un remediu puternic”, spune Valeri Slezin, şeful Laboratorului de Neuropsihofiziologie al Institutului de Cercetare şi Dezvoltare Psihoneurologică Bekhterev dinPetersburg. “Rugăciunea nu numai că reglează toate procesele din organismul uman, ea repară şi structura grav afectată a conştiinţei.”, declara el pentru Pravda.
„Precum cel ce nu are povatuitor se rataceste usor pe drum, asa si cel ce umbla pe o cale singuratica dupa voia sa, se pierde usor, chiar daca are toata întelepciunea lumii , Sfântul Ioan Scararul.
„…Caci ascultarea înseamna a nu te încrede în tine, în savârsirea celor bune, pâna la sfârsitul vietii , Sfântul Ioan Scararul.
„Precum faptuirea este calea spre vedere, asa ascultarea e calea spre liniste , Sfântul Ioan Scararul.
„Daca înaintând pe drumul ascultarii, vei schiopata, sa stii ca nu vei strabate usor distanta cealalta ce îti sta în fata, adica vietuirea cea dupa Hristos, nici nu vei fi încununat cu cununa daruita biruitorilor … iar daca va veni asupra ta vreo furtuna si vreo clatinare, acestea vor fi pe masura neascultarii tale.
Caci cel ce asculta cu adevarat nici diavolul însusi … nu-l poate Continue reading
Stareţul a ajuns la această stare duhovnicească sfântă, pentru că iubise mult pe Hristos, smerenia și sărăcia. în chilia Starețului nu vedeai nici un lucru de procopseală, care să slujească omului. Din cele pe care le avea în chilie, putea găsi oricine câte ar fi vrut aruncate la gunoi. Dar pentru oamenii duhovnicești orice lucru vechi pe care l-ar fi avut Părintele Tihon avea mare valoare, pentru că era sfințit. încă și zdrențele lui erau privite cu evlavie și erau luate de binecuvântare.
De asemenea orice lucru vechi sau rău făcut purta, nu se vedea urât, deoarece devenea frumos de la frumusețea lui sufletească lăuntrică. în loc de culion cosea el singur cu acul un fel de glugi din bucăți de rasă și le purta, care împrăștiau mai mult har decât mitrele prețioase arhierești; (firește, atunci când în inima arhiereului nu există Mărgăritarul Continue reading
Când potrivinicul mântuirii noastre se vede bătut la prima piedică – cea mai uşoară – ce o ridică în calea robilor lui Dumnezeu prin lume, mândria nu-l lasă să se dea bătut, ci le stârneşte a doua piedică prin viciile trupului, sau o iubire trupească de sine. La o atare înaintare a luptei pentru mântuire se tânguie trupul, ca să te milostiveşti de el; e tânguirea vicleană a stricăciunii, care nu trebuie ascultată ci scoasă din rădăcină şi firea făcută iarăşi curată. De aceea Părinţii i-au zis trupului: vrajmaş milostiv şi prieten viclean. În vremea negrijei de mântuire trupul se nărăvise cu patimile şi poftele, iar acestea le-au desfrânat şi l-au scos de sub conducerea minţii, sau, mai bine-zis, au scos mintea de la conducere, încât se răscoală cu neruşinare împotriva sufletului, chinuindu-l în tot felul, şi se întărâtă până şi împotriva lui Dumnezeu. Căci pofta cărnii este vrăjmăşie împotriva lui Dumnezeu fiindcă nu se supune legii lui Dumnezeu, şi nici nu poate. (Romani 8, 7). Aşa vine că fiecare ducem o povară în spate – trupul de pe noi. De la starea asta şi până la a-l face să fie templu sau Biserică a Duhului Sfânt (1 Corinteni 3, 16) e de luptat de cele mai multe ori viaţa întreagă.
Firea trupului fiind surdă, oarbă şi mută, nu te poţi înţelege cu el decât prin osteneală şi foame, acestea însă trebuie conduse după dreaptă socoteală, ca să nu dăuneze sănătăţii. Acestea îl îmblânzesc, încât nu se mai ţine vrajmaş lui Dumnezeu. Rugăciunea şi postul soct dracii poftei şi ai mâniei din trup. Foamea îmblânzeşte fiarele Continue reading
Mă numesc Mihai Ciobotaru, sunt căsătorit cu Liliana şi avem un băieţel pe nume Andrei, în vârstă de 12 ani.
La începutul acestui an, în luna aprilie m-a învrednicit bunul Dumnezeu să ajung pentru prima dată la Aiud şi să mă închin sfintelor moaşte ale martirilor mărturisitori din temniţele comuniste şi Maicii Domnului.
De atunci şi până în luna octombrie, când vă scriu această mărturisire am mai fost de trei ori împreună cu familia şi câţiva prieteni. Deosebit de frumos s-a purtat cu noi monahul Teodor Continue reading
Cu binecuvântarea Preasfinţitului Episcop Gurie au avut loc, în zilele de 19 şi 20 mai 2011 , la Crişcior, mai multe evenimente comemorative prilejuite de împlinirea a şase secole de la atestarea bisericii cu hramul “Adormirea Maicii Domnului” din localitate. Cu acest prilej, în curtea bisericii, un sobor de şapte preoţi, împreună cu părintele protopop Ioan Jorza de la Brad şi consilierul cultural al Episcopiei Devei şi Hunedoarei, arhidiacon Gabriel Valeriu Basa, au săvârşit un Te Deum de comemorare a ctitorilor şi un Parastas de pomenire a preoţilor care au slujit de-a lungul timpului la Sfântul Altar.
Acestui moment i-a urmat cuvântul de bun-venit al preotului paroh, Traian Cioară Trif. Părintele arhidiacon Gabriel Basa a rostit un cuvânt de învăţătură, subliniind faptul că românii de aici, călăuziţi de o puternică credinţă în Dumnezeu, construiau prin familiile nobiliare din zonă monumentele care să-i ajute a intra în veşnicie.
La 28 de kilometri de Bucureşti, pe malul unui lac de acumulare al Argeşului, situat la graniţa dintre judeţele Ilfov şi Giurgiu şi amintind de defunctul proiect Dunăre-Bucureşti, se află o biserică pe care am putea-o găsi modestă dacă luăm în considerare exteriorul. Acoperişul de tablă, crucea de pe turla principală uşor înclinată, pereţii exteriori fără strălucire nu dau de bănuit că înăuntru cineva ar putea găsi o comoară. Da! La Biserica Drăgănescu se poate vorbi de o comoară de spiritualitate: pictura lui Arsenie Boca de o unicitate şi o originalitate afară de fire. Pereţii bisericii par de-a dreptul pictaţi de îngeri nu de un om. Meticulozitate, stăruinţă, credinţă puternică şi lucrare în Duh. Iată, câteva coordonate ale picturii bisericii Drăgănescu. Pe lângă acest ospăţ duhovnicesc asigurat de frumoasele linii ale personajelor sfinte pictate aici şi de mesajele biblice scrise cu migală de Arsenie Boca, aici întâlneşti şi un preot paroh modest, zâmbitor şi binevoitor Continue reading
Luni, 28 noiembrie, s-au implinit 22 de ani de cand parintele Arsenie Boca a trecut la Domnul.
Sfantul Alexandru a fost un personaj de seama al primului sinod ecumenic de la Niceea (325). Accede la scaunul episcopal al Alexandriei in 313. In timpul episcopatului se confrunta cu schisma lui Meletie, iar incepand cu anul 319, cu unul dintre cei mai mari adversari ai ortodoxiei, Arie, unul din preotii sai slujitori, care a inceput sa predice o invatatura neconforma cu traditia si credinta Bisericii. La inceput Alexandru a incercat sa rezolve noua tensiune in mod pasnic. Ereziarhul si adeptii sai refuza orice conciliere. Este in cele din urma chemat in fata unui sinod local (321).
Părintele Cleopa povestea că pe vremea când era încă frate de mânăstire, nimeni nu-şi încuia chilia, pentru că nu avea nici cine şi nici ce fura. Toate erau de obşte, aşa ca la începutul creştinismului. Într-una din zile vrăjmaşul diavol a dat să-l biruie pe tânărul părinte. Era de rând la bucătărie, când a venit la el un credincios şi i-a spus, întinzându-i un bănuţ:
In fiecare an, pe data de 7 august, o praznuim pe Sfanta Teodora de la Sihla. Cuvioasa Teodora este prima romanca trecuta in randul sfintilor. A fost fiica lui Stefan Joldea, armas, un fel de comandant de artilerie la Cetatea Neamtului. Stefan Joldea, a trait in comuna Vanatori-Neamt si a avut doua fiice pe Marghita (Marghiolita) si pe Teodora. Aceasta din urma se casatoreste cu Elefterie, insa, nu dupa mult timp cei doi vor intra in cinul monahal. Teodora a intrat la Schitul Varzaresti-Vrancea, iar sotul ei, la Schitul Poiana Marului. Cuvioasa Teodora ajunge ucenica egumenei manastirii, schimonahia Paisia. Din cauza turcilor, egumena se retrage in Muntii Buzaului impreuna cu Sfanta Teodora si cu cateva maici. Dupa zece ani de nevointa in Muntii Buzaului, ajunge in Muntii Neamtului.
Cu binecuvântarea Preasfinţitului Episcop Gurie au avut loc, în zilele de 19 şi 20 mai 2011 , la Crişcior, mai multe evenimente comemorative prilejuite de împlinirea a şase secole de la atestarea bisericii cu hramul “Adormirea Maicii Domnului” din localitate. Cu acest prilej, în curtea bisericii, un sobor de şapte preoţi, împreună cu părintele protopop Ioan Jorza de la Brad şi consilierul cultural al Episcopiei Devei şi Hunedoarei, arhidiacon Gabriel Valeriu Basa, au săvârşit un Te Deum de comemorare a ctitorilor şi un Parastas de pomenire a preoţilor care au slujit de-a lungul timpului la Sfântul Altar.
Comentarii recente